the good lie

the good lie

“This is the story of my brothers and sisters. When we were little we did not know many things. We did not know the world was big, or that it was different from us. We only knew our villages in Sudan, which have been there for thousands of years. I should say Southern Sudan, for we were soon to learn that was an important distinction.”

open air 2015

Din categoria sa se mai intalneasca si linuxarii la o bere, weekend-ul asta am fost la o iesire  cu diversi oameni pe undeva pe langa Bran sa ne relaxam, sa discutam una alta de diverse chestii care au mai mult sau mai putin de a face cu calculatoarele si sa ne plimbam pe munte.

Vineri a fost light, toata lumea obosita dupa drum, cu discutii din astea mai mult despre companiile mari si rele care abuzeaza consumatorii si angajatii. Dar goosfraba, si lasat ignorantii in lumea lor.

Sambata m-am trezit fara nici o durere de cap, doar un pic nedormit ca am avut un sforaitor in camera si camera era pe partea cu soarele si s-a facut cald repede de tot si a devenit nasoala atmosfera.

Pe la 11 asa am luat-o incetisor la o plimbare pe munte sa vedem natura si ce alte chestii se mai pot vedea pe munte. Si am mers asa pana am gasit o scurtatura spre unii din grup care o luasera inainte. Si dupa un pic de gandeala am zis sa ne luam dupa o femeie si sa mergem inainte ca stie ea cum ajungem inapoi unde stateam. Si am mers, si am mers, si am mers. Am gasite niste poteci, niste alti munti, niste paduri, am gasit un izvor cu apa care avea gust de oaie, niste alte poteci. La un moment dat am zis sa facem o chestie nu foarte barbateasca, si anume am dat de un om intr-o curte si l-am intrebat cu cum ajungem unde vroiam noi sa ajungem. Anyway, long-story short dupa vreo ~10-12km asa si vreo 4 ore jumate am ajuns inapoi la pensiune.

Noroc ca mi-am luat sapca cu mine ca altfel o sugeam maxim ca a fost un soare puternic de nu se poate.

La cabana am bagat ca spartul si pe nerasuflate in mine vreo 3 farfurii de ciorba de fasole cu afumatura si tot as mai fi mancat ceva.

Am ars-o aiurea pana mai pe seara cand a venit cina unde iar am mancat ca spartul de foame ce-mi era dupa tot mersul pe coclauri. Contrar experientei trecute, am mancat berbecut facut la protap fiind convins de cineva ca berbecul e diferit de oaie :)

Seara in timp ce vorbeam cu un prieten de ce-am vazut la o expozitie prin Bucuresti, de ce jucarii foloseam cand eram copii am zis si ‘aveau planurile de fumigena’. Si asa ni s-au facut ochii mari la amandoi, ca staniol aveam ca mancasem niste ciocolata iar pensiunea avea o masa de ping-pong. Si uite asa am ciordeles una din mingiile de pingpong si ne-am pus pe treaba. Pentru ca nu mai stiam cum se face am cautat pe youtube tutorial. Primul film incepea cu “… se ia azotat de amoniu si…”. Acolo l-am oprit ca povestile care incep cu “azotat de amoniu” se termina cu “… si pensiunea a explodat”. Adica faceam fumigena, da un pic cam mare decat ne-am fi dorit. Si in plus era noapte si nici azotat nu aveam. Asa ca am trecut la al doilea filmulet unde era ce cautam.

Dupa un pic de munca am asamblat fumigena, ne-am intors cu ea la masa si dupa o prima tentativa esuata de a-i da foc, a doua oara a luat-o si am aruncat-o pe sub masa. Unii nu prea stiua care e treaba, altii cu “hai ba sin, ce pula mea” si unul a dat-o cu “mmm, mirosul copilariei”. S-a disipat repede fumul ca eram pe terasa si dupa aia ne-am continuat discutiile pana cand aproape a rasarit soarele.

Am reusit sa dorm vreo 3 ore, dupa care mic dejun, salutat lumea si inapoi spre casa. Pe DN1 am mers bara la bara cam de pe la cativa kilometri de la iesirea din Predeal spre Bucuresti pana dupa Busteni.

Am ajuns pisat pe mine e oboseala, dar am mai rezistat eroic vreo doua ore pana m-am luat somnul pe la 5 si ceva asa.

Care somn nu m-a tinut mult pentru ca a inviat berbecul in mine si m-am trezit cu un rau si-o greata de m-a facut muci complet. Mai rau ca atunci cand beam de uitam cum ma cheama :( Dupa cum ziceam mai devreme, nu m-a dus mintea sa stau departe de oaie :((

Azi am ars-o la orizontala, pe la 3 asa am putut sa bag ceva mancare solida in mine si sa nu mi se mai faca greata.

Daca nu ma manca in cur sa fiu viteaza cu oaia, cred ca ar fi fost super ok toata treaba.

400

Dupa ce data trecuta am ars-o prin oras cu moto, ieri m-am dus sa vad cum e si la drum lung. Asa ca am facut ce face fiecare incepator: m-am dus sa ma dau singur pe Cheia :))

Am ajuns un pic tarziu pentru ca am reusit sa ma ratacesc la iesirea din Ploiesti spre Valenii de munte si am pierdut cam vreo ora jumate asa invartindu-ma ca un coi intr-o caldare cautand drumul. Am nimerit intr-o benzinarie in care am intrebat cum ajung la Valeni si mi-a explicat tanti de acolo cum insa am inteles instructiunile si am ajuns pe drumul de Buzau. M-am intors, mi-am calcat pe mandrie si am pus GPS-ul sa-mi zica unde sunt si cum ajung unde vreau. Si asa am nimerit eu spre un drum judetean la dracu in praznic, dar era asfaltat bine de tot, fara trafic, peisaj misto, plinul il aveam facut, asa ca i-am dat inainte sa vad unde ajung.

In benzinaria aia mi-a zis un nene de acolo ca toate drumurile duc unde vrem noi, chiar daca ne mai ratacim pe parcurs.

Vantul este o chestie interesanta, ca bate si te da intr-o parte. Si ieri am prins vant si pe unele portiuni de drum n-a fost chiar placut. Si dupa aia mai e problema cu TIR-urile care trec pe langa tine, ca simti tot aerul de-l dau in laturi.

La un moment dat am gasit un indicator cu Valenii de Munte la stanga si aia a fost, am ajuns unde trebuie. Am mai facut o data plinul sa fiu sigur si am inceput urcusul.

Pentru ca inca nu stiu sa ma aplec cum trebuie la viteza, am luat-o combinata: intram in curba, ma aplecam cat mi se parea ca merge si daca era prea larg mai franam sa compense si dupa aia gaz.. Din pacate asta scadea din viteza si din G si disparea senzatia aia pe care o cautam, dar nu tot timpul, asa ca overall am avut parte si de G.

Karma is a bitch: am prins un stop ca se lucreaza la drum si am depasit coloana pana in fata, iar cand s-a pus verde si am dat sa plec mi-a murit motorul :))

Am urcat pana sus unde se incepe Judetul Brasov intr-a doua, maxim a treia. M-am mai prins cum e cu aplecatul un pic. Acolo m-am oprit langa un TIR si mi-am pus vesta pe sub geaca ca incepuse sa fie frig prin costum si nu mai era asa distractiv. In timp ce imi puneam alea pe mine, trage unul cu TIR milimetric pe langa mine in parcare, sub un metru intre ele si motor, iar eu intre.

Asa ca daca tot ajunsesem acolo, m-am gandit ca ce-ar fi daca m-as duce pana in Brasov sa mananc ceva. Acum fara frig, cu ceva soare pe cer a fost bine la drum. La coborare a fost misto, ca puteam sa ma aplec mai mult si cand imi dadea cu virgula la curba, frana. Incet, incet au inceput sa iasa miscarile de dat pe serpentine.

Mi-am gasit drumul pana in Piata Sfatului unde intr-o parcare de langa am dat de un om de a avut grija de motor si de restul de accesorii ca erau multe si ma gandeam asa ca ce sugere o sa fie sa le car pe toate dupa mine cautand de haleu. Acolo m-am intalnit cu oamenii de la sala ca aveau nu’sce eveniment cu “miscare face bine” sau ceva de genul.

Am mancat o gogoasa, am baut o sticla de apa si inapoi la drum ca se lasa seara. Facut iar plin la iesire si de data asta am zis s-o iau pe DN1.

Bineinteles ca s-a facut frig in munti si a fost interesant spre crunt, ca manusile erau de oras si mai de vara asa, si imi intra pe sub manecile de la geaca frigul. Si in manusi. M-am oprit la un moment dat ca nu mai puteam sa trag de manete si aveam mainile vinete de la frig.

La un moment dat o perioada l-am avut in spate pe un imbecil cu masina de mergea fix in curul meu si tot vroia sa depaseasaca. I-a iesit intr-un final pe linie continua pe niste serpentine. Nu stiu unde ma-sa se grabea, dar m-am bucurat ca am scapat de stres, ca nu puteam sa fac nici o miscare mai brusca si sa nu risc sa intre boul in mine.

Noaptea suge foarte tare ca nu prea vezi mare lucru, de dat nu prea merge iar ca daca iti sare ceva in fata pe drum o cam sugi instant asa ca am mers regulamentar cu cam suta asa.

Undeva inainte de Ploiesti am intrat intr-un MOL ca nu mai puteam de frig si de maini, abia mai puteam tine acceleratia la nivel. Mi-am luat o cafea si mi-am incalzit mainile care aveau o culoare exagerata de vanat.

Cu mainile incalzite am luat-o iar la drum. Pe undeva mi-a taiat unul fata care a crezut ca are timp sa iasa in drum si sa si accelereze suficient pana sa-l ajung. Noroc ca era drumul cu doua benzi si m-am mutat repede pe a doua.

La un moment dat mi-era foarte cald pe partea stanga sub pupla de la picior si nu stiam de ce, ca viteza aveam, motorul era rece (vreo ~ 80 grade). Mi-a trecut asa un pic prin cap ca poate oi fi luat foc pe pantalonii de protectie de-i aveam peste blugi, dar caldura era constanta, in oglinda nu vedeam nici o flacara, asa ca soarta, nu stiu ce-a fost.

Experienta sumarizata ar fi asa, pe puncte:

  • Se simte misto mediul inconjurator, mai ales aerul de munte, chiar are miros de munte. Si bineinteles, simti la putere maxima si orice alte miresme :))
  • Depasitul este instant, trebuie doar sa te hotarasti ca vrei sa depasesti, tragi de gaz si  ai depasit, fara nici un stres.
  • Frigul de moto este crancen. Iti intra in toate oasele si inlemnesti acolo intr-o pozitie si mergi cat poti asa, ca nu poti sa te misti. Ambreiajul il strangi tragand din umar si cu mana incordata un pic peste ca nu poti cu degetele.
  • Noaptea este nasol ca nu vezi prea mult.
  • Frig + noapte suge. Dar se pare ca nu atat de mult pe cat frig+noapte+ploaie :)) Asa ca din prima am ajuns direct la nivelul 2, dar aveam si rucsac la mine cu accesorii pentru nivelul 3 :) Accesorii pe care nu m-a dus capul sa le pun pe mine sa nu mai intre frigul in mine prin manusi :(

Ma dor mainile intr-un mod fantastic. Dreapta nu pot s-o strang in pumn, iar la stanga degetul mic si urmatorul de langa sunt amortite, de strans nici vorba. Sper sa-mi treaca pana maine.

ssh trick

Am un setup care ruleaza niste scripturi in cron care iau niste fisiere dintr-o parte si le muta in alta (asta fiind varianta scurta). Fisierele sunt aduse de la distanta pe sistem.

Catch-ul cu asta e ca daca fac un scp si ma prinde cron-ul la jumate de transfer, se mucifica operatiile de dupa, ca o sa ajung sa am un fisier intr-o stare nu tocmai cunoscuta. Asta s-ar putea rezolva verificand cumva integritatea fisierului inainte de a incerca sa-l mut, insa mi s-a parut un pic peste mana (ca trebuie sa adaug si partea de integritate la fisier, sa verific ce si cum si parca e prea multa bataie de cap).

Partea buna in schimb e ca daca pe Linux (cred ca pe *NIX in general) vrei sa muti un fisier dintr-o parte in alta pe aceeasi partitie, operatia este atomica, asa ca solutia de a ma asigura ca fisierul ala fie a ajuns tot intr-un director sau nu, este:

ssh user@host "cat - > ~/file1 ; mv ~/file1 ~/work/file1"  < file1

Ce face treaba asta? Un cat peste o conexiune ssh si apoi muta fisierul scris initial in ~/ intr-un alt director numit ~/work.

Nu este chiar perfect pentru ca presupune ca ssh nu se strica in timp ce se transfera fisierul. Treaba asta insa se poate fixa send-side verificand codul de eroare intors de ssh care va fi non-zero daca orice din tot lantul ala de comenzi nu functioneaza si atunci poti sa mai bagi o fisa cu transferul.

Nu e cine stie ce descoperire, dar pot sa-mi fac treaba elegant :)