bach by night

La teatrul Elisabeta, asta seara a fost un concert numit “Bach by Night” in colaborare cu fundatia George Enescu care a adus muzicieni de la filarmonica cu aceleasi nume si de la Baroc Athenaeum Ensemble sa cante muzica de Bach in Romania.

Am ajuns acolo cu vreo 2 ore mai devreme decat trebuia, ca au gresit afisele si in loc sa inceapa la 7 incepea la 8 si nu era bine ca se batea cu alte chestii de ale mele, drept urmare am plecat.

Acasa am luat programul, l-am cautat pe Youtube si m-am apucat de ascultat. Da, stiu nu e chiar aceeasi chestie, dar ne adaptam. Chiar eram curios cum suna muzica din asta live.

Astea erau afisate pe program:

Concluzii:

  • Bach asta cred ca a vrut sa fie inginer ceva, ca operele lui zici ca’s part number-e de vreo piesa ceva
  • Cantata asa in opera, germana nu mai suna asa amenintator :)
  • Nu este genul de muzica care s-o ascult foarte des, dar macar nu ma deranjeaza
  • Trebuie sa ajung si la o chestie live sa vad cum suna, poate imi schimb parerea sau trebuie sa caut alt compozitor mai vesel

 

venuto al mondo

venuto al mondo

“Sebina didn’t die right away. She was a gymnast. She wanted to win the gold medal in the Olympics.
– I’ll get you the best artificial legs in the world, I told her.

Someone found one of her sneakers, the ones that light up. So I made the stupidest bet with myself: As long as this sneaker flashes she will be alive.

And I lost.”

calatorii si destinatii

Primii ani sunt in fuga. Este perioada in care singurul tau tel este destinatia. Calatoria nu conteaza deloc, ai da orice sa poti sa inchizi ochii si sa te trezesti direct la destinatie.

O data ajuns la destinatie, o bifezi si gata. Gandesti deja care va fi urmatoarea destinatie si cum faci sa ajungi mai repede acolo. Toata viata devine o insiruire de destinatii.

Dupa o vreme insa, cand te uiti in spate incepi sa iti dai seama ca nu ai nici o idee cum de ai ajuns unde ai ajuns si nici experienta sa poti fi sigur pe tine ca ai sa alegi bine urmatorul drum.

Atunci este momentul in care incepi sa intelegi ca nu destinatia este cel mai important lucru. Destinatia este doar un punct pe o harta. Ales sau nu la intamplare.

Calatorind singur, calatoresti repede. Fara a putea impartasi experienta cu cineva, vei fi mereu prins intre calatorie si destinatie. Experienta castigata va fi fragmentata. Bucatele adunate la un loc pe care speri ca vei fi in stare sa le asezi cumva intr-un mod care-ti va folosi in viitor sau intr-o amintire.

Trairile cand calatoresti singur vor fi mereu estompate. Vei fi singurul care le poate intelege cu adevarat. Vei fi singurul care le poate sa le revada, sa le retraiasca.

Iti dai seama ca totul este intr-un album undeva in mintea ta si oricat ai incerca, nimeni nu o sa poata sa-l vada vreodata asa cum il vezi tu.

Calatorind impreuna, trairile sunt mai intense, amintirile mai bogate. Poti vedea lucrurile si dintr-o alta perspectiva, care uneori te poate surprinde. Dupa un timp devin un fel de caleidoscop. Le mai agiti un pic si o sa ai o alta imagine in albumul de amintiri.

Calatoriile impreuna sunt precum o cafea la pat intr-o dimineata ploioasa.

If you want to go fast, go alone.

If you want to go far, go together.