16 noiembrie 2014

Aseara am iesit in Piata Universitatii pe la 9 jumate asa sa vad care e pulsul.

In troleu era o tanti care era tare nemultumita ca se voteaza intre Ponta si Iohannis. Zicea ca trebuie un roman in fruntea tarii, nu un strain. Dupa aia a vazut un afis cu Oprescu care il promova pe Ponta si a inceput “Uite, pana si domnul Oprescu care este om serios, bucurestean, il sustine pe domnul Ponta”. Dupa aia a zis niste chestii care m-au uimit decat de ne-normale erau: “Nu trebuie sa voteze lumea cu neamtul. Nemtii sunt sadici, te pun sa muncesti. Daca au copii la 18 ani ii dau afara din casa si ii trimit la munca. Nu ca noi sa facem totul pentru copii”.

Cand am ajuns era foarte putina lume si o tanti care tipa ca “Nicusor Ceausescu e comisar sef la sectia 11 de politie si ca i-o trage lui Antonia care e parte din nustiuce ce familie.” Perseverenta tanti, cum vedea pe careva ca pare ca se uita in directia ei se duce sa-si spuna povestea.

Pe strada era o masina de la RTV cu un sofer inauntru cuminte care mai era intrebat din cand in cand de oamenii de acolo daca nu-i e asa sila un pic sa lucreze pentru aia.

Pe la 10 jumate asa s-au anuntat din gura in gura rezultatele partiale si Iohannis era presedinte. N-as putea sa descriu bucuria generala de acolo cand s-a aflat rezultatul.

Intre timp se scanda(u):

  • PSD, ciuma rosie!
  • Antena3, niste derbedei!
  • DNA, ia-l si pe Ponta!
  • Afara, afara cu Ponta din tara!
  • Klaus, Klaus, scapa-ne de Mickey Mouse!
  • Versuri din imnul Romaniei
  • Jos comunismul!
  • Diverse la adresa lui Ponta, Tariceanu (n-am retinut rimele). In principiu indemnuri de a se duce toti din PSD & Co. la Jilava.

Am dat de un om cu masina si am luat-o spre Piata Victoriei unde se zvonea ca e loc de demonstratie. Pe Lascar Catargiu veneau oameni dinspre Victoriei. La inceput doar pe sensul de mers dinspre Victoriei, dar un pic mai incolo si sensul celalalt s-a umplut si toate masinile s-au oprit sa nu se ciocneasca cu lumea de pe strada.

Toti erau bucurosi ca a iesit Iohannis si ca a pierdut Ponta. Toate scandarile erau impotriva lui Ponta, PSD si Antena3. Astia din urma erau huiduiti ca si in ultimul ceas ii dadeau inainte cu dezinformarea. E prima oara cand am vazut o mare de lume bucuroasa, pe tot bulevardul pe ambele sensuri de circulatie.

Am ajuns inapoi in Piata Universitatii unde deja ajunsese coloane de manifestanti din Victoriei (ca am stat ceva cu masina pana ne-am eliberat).

Scandarile impotriva PSD si a Antenei3 s-au intetit si se repetau des. Semn ca Ponta a reusit sa uneasca pe toti impotriva lui si a trompetelor de televiziuni folosite la propaganda.

Vorba ca vine Klaus Iohannis in Piata Universitatii ca facut ca toata lumea sa se imbulzeasca spre locul unde au tras niste masini. Am avut noroc ca eram relativ aproape si a reusit sa ajung la vreo 2 metri asa de Iohannis sa-l filmez.

Filmuletul este aici: https://www.youtube.com/watch?v=SvwcPv5KY_E.

Cum a aparut, lumea a inceput sa scandeze “Klaus, Klaus, l-ai batut pe Mickey Mouse”. Era o stare euforica greu de descris, cu atata lumea fericita ca PSD-ul cu toti mortii, fraudele si ce-a mai fost tot n-au reusit sa fure cat s-a votat pe bune.

Ce m-a bucurat nespsus: faptul ca desi suntem un popor cu destul de multe predjucati cand vine vorba de rasa si religie, s-a trecut peste toatea astea si s-a votat masiv Iohannis si pentru democratie. S-a votat omul si nu partidul.

Am stat pana a plecat, am mai facut niste poze si dupa aia am luat-o catinel spre casa.

Mi-a placut ce-am vazut in Piata Universitatii si sa fie intr-un ceas bun!

happy new year

happy new year

Am apucat sa vad si eu un film de la Bollywod, la cinema, asa cum trebuie. Ce pot sa zic despre film este ca mi-a placut tare mult si sper sa apuc sa mai vad si altele.

Efecte special, muzica si dans super misto, mai ales ca unele dansuri sunt in costume traditionale indiene care sunt foarte colorate si complexe.

lies, damn lies and statistics

Citire dintr-un comunicat de presa de la un producator de hardware/software care vinde solutii de acces de la distanta:

According to IDC, the number of mobile workers in Western Europe is expected to reach 512 million by 2015.

Citire din Wikipedia:

As of 1 January 2014, the population of the EU is about 507.4 million people.

Ori sunt cel putin 250+ milioane de lucratori nedocumentati in UE care folosesc VPN zi de zi, ori cineva minte :)

voteaza!

Pana acum am fost pasiv la treaba cu votul din motive de indiferenta si apatie, pe principiul ca toti sunt hoti si de ce sa votez mereu raul cel mai mic. Cumva a fost mereu de ales intre cu sau fara vaselina cand venea vorba de ales pe cineva.

De anul asta am decis sa ma implic mai mult pentru ca:

  • sa astept sa se schimbe lucrurile de la sine sau sa le schimbe altii in bine pentru mine e ca si cum as vrea sa castig la loto fara sa cumpar bilete
  • un vot in plus inseamna inca o voce intr-o multime de oameni cu aceleasi ganduri si idealuri
  • “as vota cu X dar n-are nici o sanse si atunci mai bine nu votez” face mai mult rau decat bine si este o prostie imensa

De ce sa ma implic acum? Pentru ca in ultimii 3 ani am avut ocazia sa ma plimb si sa vad mai in detaliu cum stau lucrurile si prin alte tari din vest, unde vrem sa emigram cu totii pentru ca acolo e mai bine ca in Romania.

Si natural, intrebarea care se pune: de ce e “bine” in vest si “rau” in Romania?

Pentru ca oamenii se lupta constant pentru drepturile lor. Da, drepturile nu sunt date de politicieni marinimosi. Sunt castigate in strada si apoi in parlament, pentru ca tot timpul politicienii vor vota legi care sa le asigure un vot si la urmatoarea tura. Si atunci singura metoda prin care ii poti trage de maneca este sa stie ca daca nu fac ce trebuie, data viitoare vor fi inlocuiti cu altii.

Trebuie sa nu mai gandim ca ciobanul din Miorita si sa gandim precum buturga mica care rastoarna carul mare. Multe buturugi mici pot face minuni cand isi unesc fortele. O picatura de apa nu are nici o putere, un milion de picaturi in schimb pot schimba multe.

Revenind la Romania, eu am sa am sa ma duc sa votez chiar daca trebuie sa ma duc pana la ambasada pentru asta, in alt oras fata de cel in care locuiesc. Pentru ca m-am saturat sa ma plimb printre straini.

Cu cine voi vota? Voi vota cu Monica Macovei.

De ce? Pentru ca este singurul candidat in care am incredere. De ce? Pentru ca a pus bazele unei justitii independente in Romania si desi a facut parte din partidul de guvernamant, nu si-a ajutat colegii sa se ascunda. I-a aratat cu degetul cand au gresit. Ca europarlamentar nu a uitat de ce a fost votata de romani si si-a continuat munca pentru o Romanie mai buna.

Votez cu Macovei pentru ca sunt un om politicos.

De ce este justitia in importanta in primul rand? Pentru ca este important ca totul sa se faca corect, fara furturi, spagi si trafic de influenta. Nu trebuie ca viitorul meu sa fie vandut de politicieni pe carnati si palinca.

Intr-o tara corupta, justitia functioneaza precum un grup de doctori care incet, incet opereaza o tumoare care aproape a acoperit tot pacientul. Incet dar sigur, clasa politica se schimba, si politicienii incep sa invete ca resursele pe care le au la indemana nu trebuie folosite in interes personal, ci pentru binele si evolutia tarii. Asa si Romania ca sa se poata dezvolata frumos pentru toti, trebuie intai operata si scapata de tumoarea numita coruptie.

Voteaza Macovei! Este mai buna ca ei.

o pilda

Cand eram prin UAE am avut noroc de un manager cu care m-am inteles foarte bine, si pe langa chestiile de munca, petreceam destul de mult timp discutand si de alte lucruri.

Una din chestiile interesante discutate cu el a fost despre formarea popoarelor si mi-a dat ca exemplu o pilda din biblie:

Moise nu a plimbat 40 de ani prin desert israelitii proaspat eliberati ca sclavi de faraon ca nu stia cum sa ajunga la pamantul promis, ci pentru ca a trebuit sa curete o generatie intreaga de oameni cu mentalitate de sclav si sa aduca la destinatie o generatie de oameni cu mentalitate de invingatori.

Ca si o paralela, cam asta ii lipseste Romaniei de vreo 25 de ani incoace, un Moise modern.

corporatia (2)

Evenimentul anual

Anual corporatia face un mega-eveniment intern pentru corporatisti. Toti, de pe la toate birourile si filialele sunt adunati intr-un singur loc. Cum se aduna sectantii la marea spirala, asa se aduna si corporatistii la evenimentul anual. Pentru socializare si “engagement”.

SMT-ul corporatiei coboara din palatele lor si se adreseaza corporatistilor de rand, explicandu-le cum sunt ei cei mai norocosi corporatisti de pe pamant pentru ca lucreaza la cea mai tare, cool si nemaivazuta corporatie.

De la scena inalta, corporatistilor li se explica cum ca doar in aceasta corporatie exista “cross-functional teams” pentru un “early engagement” astfel incat proiectele sa poata fi grupate si livrate ca niste super proiecte cu functii comune pentru “streamlining” si “strategic alignment”.

Steve Ballmer a inceput cu “Developers, developers, developers” iar corporatia a perfectat la “Process, process, process”. Pentru ca doar procese peste procese peste procese pot duce corporatia pe cele mai inalte culmi ale eficientei si productivitatii. Atunci cand planetele sunt desincronizate si ceva nu merge bine in corporatie, doar un nou proces peste procesele deja existente poate face ca planele sa fie aliniate din nou si corporatia sa ruleze din nou cu cu 120% eficienta. Si fiecare nou proces are nevoie de noi corporatisti care sa “closesly work together” cu ceilalti corporatisti deja existenti pentru a imbunatati eficienta. Doar printr-un nou proces se pot obtine “improvements” si “savings” in livrarea proiectelor.

SMT-ul corporatiei explica corporatistilor despre cum totul este “best in class” in corporatie. Nimic in corporatie nu este standard. Tot ce este mai bun pentru corporatistii corporatiei. Apa de la robinet este “best in class”. Aerul pompat de aparatele de AC in corporatie este “best in class”.

Cand lucrezi in proiecte pentru corporatie, nu lucrezi la proiecte obsinuite. Proiectele corporatiei sunt niste “magical journeys”. Mai ceva ca Alice in Tara Minunilor, care devine o poveste fada si plictisitoare pe langa minunatiile de care au parte corporatistii cand lucreaza pentru proiectele corporatiei.

Fiecare VP al corporatiei ia cuvantul si prezinta “achievement”-urile diviziei. Dupa ce fiecare VP termina, CEO-ul ia cuvantul si ii lauda pe VP; acesti intelepti ai corporatiei fara a caror ghidare corporatistii n-ar fi fost capabili sa realizeze nimic. Doar prin munca neconteninta a acestor VP corporatistii au fost luminati si “empowered” sa lucreze mai bine si mai eficient.

La acest eveniment, se dau premii pentru indeplinirea cincinalului in patru ani cate unui corporatist de la fiecare divizie. Corporatistii de vaza ai corporatiei sunt adevarati stahanovisti, niste super-eroi care trudesc de dimineata pana seara pentru a duce corporatia pe cele mai inalte culmi ale succesului si progresului.

Cei mai buni dintre cei mai buni corporatisti, spuma spumei, sunt premiati si aplaudati la scena deschisa de restul de corporatisti care se uita asa cu mandrie si cu rusinare in acelasi timp ca n-au putut sa munceasca si mai mult sa fie si ei printre premianti. Suspanul creste in timp ce se aplauda frenetic. Se asteapta premiile. Poate o vacanta. Poate un nou telefon. Poate chiar un loc de parcare aproape de intrare. Optiunile sunt nelimitate. Oare ce premii vor primi eroii corporatiei?

Cu un semn discret facut de CEO-ul corporatiei se lasa in sala o liniste de poti auzi cum inimile corporatistilor bat de suspans. Nici mustele nu misca de atata suspans. Parca pana si universul s-a oprit. Oare ce rasplata magica vor primi cei dintai corporatisti?

Dupa un moment scurt, dar care a trecut ca orele de atata suspans, se anunta premiul pentru primii corporatisti, fiii si fiicele iubite ale corporatiei: un tablou facut din hartie si carton reciclat pe care este scris numele corporatistilor si un “big thank you” din partea SMT.

Sala este in delir. Este o surpriza totala. Nimeni nu se astepta la asa ceva. Este imposibil. Asemenea maiestrie intr-un tablou nu a mai fost vazuta niciodata. Liniile fine, cerneala asezata perfect, reflexiile hipnotice ale culorilor. Este de nedescris. Multi corporatisti lesina de la atata frumusete si perfectiune.

Beneficiarii premiului plang de bucurie. Nu se asteptau nici in visele cele mai frumoase la o asemenea rasplata din partea corporatiei.

Corporatistii nou veniti sunt indemnati sa ia exemplu si sa fie si mai productivi, sa munceasca si mai tare astfel incat sa depaseasca record de productivitate dupa record de productivitate. Poate in zece ani vor deveni demni de a fi macar considerati pentru premiere.

Asa cum Kim Jong-Un a castigat toate probele olimpice, asa si fiecare corporatist trebuie sa lucreze sa fie productiv 2000%. Sa depaseasca productivitatea in fiecare zi, in fiecare ora si in fiecare minut. Corporatistul trebuie sa fie un fel de Fat Frumos sau Ileana Cosanzeana, sa faca intr-un minut cat fac alti coproatisti in alte corporatii in zece minute. Pana si pipilica si cacuta trebuie sa fie de 20 ori mai mari decat la alte corporatii.

Doar prin “clear and robust leadership” a ajuns corporatia unde a ajuns si de aceea este important pentru corporatisti sa execute intocmai planurile trasate de SMT si sa priveasca cu umilinta acesti zei care si-au dedicat vietile pentru a duce corporatia spre cel mai luminos viitor pe care il poate avea o corporatie.

Tot SMT lucreaza sa creeze sinergii intre departamte si echipe, sa devina un “catalyst for cultural change”. Corporatia nu moare, corporatia se transforma. Se reinventeaza mereu. Prin adaugarea de noi corporatisti. Acest Matrix al timpurilor noastre.

Dupa fiecare fraza rostita de SMT corporatistii aplauda frenetic. Sunt in transa. Au sansa sa vada managementul de aproape. Mai ca-i pot atinge. Asa de aproape par de la 30 de metri de pe scena inalta si delimitata foarte bine pentru siguranta corporatistilor, pentru ca exista riscul ca un corporatist normal sa explodeze daca din greseala cumva se apropie sau chiar atinge un membru al SMT.

Dupa aceste discursuri, la care au lipsit doar carele alegorice (pentru asta deja un grup de corporatisti se autoflageleaza ca au facut o asemenea greseala impardonabila), corporatistii se incoloneaza si se duc sa ia masa. In drum spre masa corporatistii discuta intre ei de cat de norocosi sunt sa lucreze la o asemenea corporatie, unde o data pe an primesc apa si mancare gratuit, gratie bunavointei CEO-ului, acest zeu suprem al corporatiei.

O data incheiat evenimentul, corporatistii sunt atat de “empowered” dupa ce au ascultat discursurile SMT ca timp de 180 de zile si 180 de nopti vor lucra non-stop.

olteanul si englezii (1)

La corporatia unde activez acu, sunt in perioada de proba. Si in fiecare luna am o sedinta cu boss-ul direct sa discutam despre cum merg lucrurile si alte crapuri din astea.

Acu vreo saptamana-doua am avut al doua sedinta. 1-2-1 se cheama in jargon corporatist. Am discutat despre proiectele la care lucrez, probleme cu care ma confrunt, the usual.

Inainte sa trec la ce aveam io de facut in perioada de proba, a facut asa o pauza si m-a intrebat daca sunt ocupat. Si zic da, sunt ocupat, ca parca sunt arheologul de servici cu securitatea aci.

Si ce-mi spune. Ca unii colegi m-au vazut ca am deschise in browser si site-uri care nu par a fi legate de munca si ca asta inseamna ca nu sunt suficient de ocupat. Si bossulica asta mic s-a gandit el sa-mi spuna asta si ca este foarte important pentru moralul echipei ca toata lumea sa fie incarcata cu treaba si ca nu cumva unii sa munceasca mai putin ca altii pentru ca nu este corect.

M-am uitat un pic la el si i-am zis ca am notat ce mi-a zis si ca o sa tin mai multe ferestre de PuTTY deschise. Ca toata lumea stie ca daca ai ferestre negre deschise pe ecran inseamna ca faci treaba.

Pana la intalnirea asta nici nu stiam ce colegi grijulii am in echipa, cum se gandesc ei la binele si moralul echipei.