problema cainilor

Observ ca in ultima vreme in Bucuresti s-au strans toti dobitocii care manifesteaza impotriva omorarii cainilor fara stapan. Ei nu vin cu solutii, vin doar cu cacaturi gen “si cainii au suflet”, “nu e vina lor” si alte asemenea ineptii.

Scriu articolul asta ca mi-a sarit mustarul cand am citit pe hotnews un articol despre niste retardati dintr-o asociatie numita save teh dogs care sustin ca omorarea cainilor fara stapan nu va duce la scaderea numarului lor de pe strazi. Mie imi scapa logica asta: omoram orice caine gasit pe strada si dup aia ce ? o sa faca respawn intr-un alt loc din oras de parca am fi intr-un joc ? Adica inteleg ca astia cu protectia animalelor sunt putin dusi, da trebuie sa fii lovit rau de tot in cap sa spui ca daca omori toti cainii de pe strada numarul lor va ramane constant.

Ce-i doare pe ei: ca indiferent de numarul de caini, numarul oamenilor muscati a ramas constant: doar vreo ~ 13-14.000 pe an in Bucuresti. de parca na, ce dracu conteaza niste oameni muscati de caini si scosi din productie (unii definitiv) versus “saracele suflete nevinovate de caini”.

Observ ca nimeni n-are probleme cu omoratul cainilor fara stapan, doar noi in cacatul asta de tara avem dileme d’astea existentiale. Am rezolvat-o cu strazile, spitalele, coruptia, somajul si alte rele sociale, acu trebuie sa rezolvam si ONG-urile.

Astia de la ONG-uri latra ca’s platiti sa latre. Cum zicea un comentator: daca n-ar mai fi caini, ONG-urile nu si-ar mai justifica activitatea si n-ar mai primi bani, de unde rezulta ca aia de “lucreaza” acolo vor trebui sa-si gaseasca un job unde chiar trebuie sa produca ceva. Si asta e un incentive foarte puternic sa te opuii unei legi utile doar ca sa nu-ti cauti job.

M-am plimbat prin Londra, Paris, Praga, Viena si alte orase noapte pe diverse stradute si n-am vazut un caine si nici nu mi-a fost frica c-o sa ma ia la alergat o haita de caini care se plictisesc. Aici exista doua variante: fie la aia nu sunt caini ca nu le prieste, fie i-au omorat cum se cuvine si au rezolvat problema fara tam-tam si tot felul de batuti in cap care sa protesteze impotriva lor.

Eu personal i-as lua pe toti iubitorii astia de animale si i-as inchide intr-un tarc cu toti cainii prinsi de pe strada. Sa-i vad daca o sa fie muscati au ba, si daca o sa fie muscati sa-i vad cum o sa zambeasca, n-o sa se planga ca au nevoie de ajutor ca doar “sunt niste biete suflete nevinovate” cainii astia.

Astept cu nerabdare sa se nasca si asociatii pentru protectia soarecilor, sobolanilor, tantarilor si altor lighioane… ca si ele tot suflete nevinovate sunt, de ce sa fie discriminate ?

Nu pot decat sa termin postul asta cu un calduros “muriti ma in bezna cu cainii vostri”!

3 thoughts on “problema cainilor

  1. Ba eu i-aș pune pe ăștia cu protecția animalelor să trăiască o lună așa cum trăiesc câinii pe care îi apără: fără acoperiș, fără rație zilnică de mâncare, cu bube, petece fără păr și hăituiți de alții. Dacă le-ar păsa atât de mult de câini, ar deschide ochii și ar vedea că e destul de nasoală viața jigodiilor și că decât așa, mai bine mort. Sau să pună mână să-i ducă acasă, să-i îngrijească dacă au chef, deși nu-i înțeleg nici pe ăia care au un dulău în apartament cu care-i musai să ieși la 07:00 în fiecare dimineață să-și facă nevoile…

Leave a Reply to Claudiu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.