corporatia (1)

Partile componente ale corporatiei

Politicile

Corporatia este un fel de BORG. Totul este asimilat si transformat dupa chipul si infatisarea ei. Nu pot exista devieri. Inclusiv ideea in sine de deviere nu trebuie gandita. E ca in Harry Potter: the one not to be named.

Pentru asta s-au inventat politicile. Legile supreme in corporatie. Mai degraba te duci si tragi un politist de urechi decat sa incalci politicile. Daca iti dau voie politicile.

Politicile sunt create in turnul de clestar unde rezida SMT (Senior Management Team), acest Olimp al corporatiei, si aduse muritorulor de rand prin intermediul departamentului de HR.

Care departament de HR este cerberul care vegheaza non-stop la implementarea si respectarea totala a politicilor de catre muritori.

Fiecare aspect al vietii corporatistilor este bine reglementat de politici: cum respiri si de cate ori, cum te imbraci, cand zambesti si cand nu, cand ai voie sa fii trist, cat timp stai la baie (diferentiat un functie de pipilica si cacuta), cat timp ai pauza de masa, cat mananci la masa si tot asa.

Nimic nu este lasat la intamplare sau exista riscul de gandire libera. Iar gandirea libera poate fi in detrimentul corporatiei. Si asta intra la categoria de BIG FUCKING NO-NO. Mai degraba te duci sa-l tragi de falci pe Kim Jong-Un.

Politicile sunt revizuite mereu, sa fie mereu la zi cu evolutia societatii. Sa nu cumva sa existe vreo portita prin care corporatistul sa-si manifeste independent parerile de vointa corporatiei.

Procesul

Procesul si politicile sunt ca lumina si intunericul, alfa si omega: nu pot exista unul fara altul.

Procesul are viata si gandire proprie. Si ca orice organism, trebuie sa manance si sa scoata ceva. Procesul mananca nevoile corporatiei, asezonate cu politicile, si le transforma in proceduri si formulare. Cu cate mai multe, cu atat mai mare. Asa cum stapanii pe vremuri isi bateau sclavii, asa bate si procesul corporatistii. Ba o procedura in dinti, ba un formular la ficat. Cateodata cand procesul este indispus ti-o da in acelasi timp si in dinti si la ficat. Si dupa aia se uita ranjind cum suferi si te schimonosesti cazut la pamant. Si rade. In timp ce-ti arata ba o procedura, ba un formular. Daca e chiar nasol, iti da si cu politicile peste ochi, sa iti intre bine in minte ca ele trebuie respectate la virgula virgulitei. Te tine in suspans, sa nu stii undeva va fi urmatoarea lovitura. Si nici cat de naprasnica va fi. Doar stii ca inevitabilul se va produce.

Cateodata, e ca in filmele alea horror, crezi c-ai scapat de ala care te urmareste cu drujba. Dar n-ai scapat. Doar ti se pare. Pentru ca la capatul tunelului, unde vezi luminita e de fapt procesul. Care te asteapta. Ranjind cu un nou formular care trebuie completat dupa niste regului mai complexe ca universul. Si dupa ce citesti noul formular, te uiti la el, el se uita la tine. Si te duci in Egipt sa descifrezi heroglife pe piramide. Macar alea par sa aiba sens.

Re-educarea prin proces. Asa se numeste in termeni stiintifici acest procedeu.

Este contrar universului corporatiilor ca un corporatist sa faca orice fara urmarea unei proceduri pentru care in prealabil a fost completat formulare. Formulare pentru care a completat alte formulare sa poata completa formulare.

In cazuri extreme, unii corporatisti fac atac cerebral si intra in coma daca se intampla cumva minunea sa aiba ceva de facut si nu exista procedura. Se zbat speriati ca gainile fara cap dupa ce le-ai taiat.

Doar corporatistii initiati in tainele oculte stiu ca exista un proces ce trebuie urmat in cazul in care nu exista un proces.

Procesul trebuie urmat. Nu exista activitate in afara procesului. Zeii vor fi nemilosi cu corporatistii daca devieaza de la proces. Vor fi de doua ori nemilosi, pentru ca devierea de la proces inseamna si nerespectarea politicilor. Si asta NO-NO-NO. Sfanta treime a corporatiei, poarta spre taramul intunecat.

Template-urile si documentatia

Megabytes. Gygabytes. Terabytes. Petabytes. Zettabytes. Fara oprire la documentatie. Pentru preamarirea, succesul si cresterea corporatiei.

Asa cum esti obisnuit cu gustul ciorbei de acasa, asa este si corporatia obisnuita cu documentatia. Trebuie sa aibe un anume format, intr-un anume fel. Si trebuie respectat. Pentru ca altfel corporatia face indigestie si nu e bine. Nu vrei sa fii dus in fata marii adunari corporatiste pentru judecata unde vei fi acuzat de inalta tradare prin nerespectarea politicilor si neurmarea procedurilor. Daca esti condamnat, risti sa ajungi in beciurile corporatiei si sa indosariezi formulare pana cand vei fi scos la pensie.

Ca sa poti sa scrii documentatie trebuie sa fii certificat in ‘Bullshit Bingo’ si semi-anual sa participi la cursuri de perfectionare si recertificare. Altfel privilegiile de scris documentatia iti sunt retrase si risti sa-ti atragi oprobiul colegilor. Si nu vrei sa te arate lumea cu degetul ca “fiind ala de nu stie sa scrie documentatie”.

Documentatia nu dispare. Documentatia se transforma. Si se aduna, de la revizie la revizie. Pana cand devine atat de multa incat trebuie initiat un proiect de documentat documentatia deja existenta. Este un ciclu infinit, un fel de Sisif. Munca de dragul muncii.

Documentatia trebuie in primul rand sa reflecte cele mai pure ganduri ale tale spre bunastarea coroporatiei. O oda catre SMT. Despre cum o echipa de corporatisti va lucra cu daruire pana la epuizare pentru imbunatatirea corporatiei.

Documentatia trebuie sa aiba poze din cand in cand, ca nu toata lumea din corporatie pricepe care e treaba cu literele si cifrele, dar toata lumea isi da cu parerea. In termeni corporatisti se cheama review si feedback.

Template-urile trebuie urmate la virgula, chiar daca nu se aplica un capitol sau paragraf la un proiect, este musai de scris clar ca nu se aplica si justificat de ce nu se aplica. Ca nu vrei ca un alt corporatist sa iti citeasca documentatia si sa faca apoplexie ca nu gaseste toate paragrafele.

Cum stie un corporatist ce paragrafe trebuie sa fie in fiecare template? Simplu, template-urile se invata pe rost ca la autodictare. La fiecare sfarsit de trimestru, in corporatie se dau lucrari de autocontrol.

Cand un corporatist reuseste sa gaseasca un document care chiar este util, devine un zeu printre sclavi, un domn printre plebe. Pasarile ciripesc, norii dispar, cerul devine safiriu, soarele mangaie lin sufletul chinuit al coporatistului si acesta se simte ca si cand a gasit calea catre campiile elizee.

Corporatiei vegheaza insa cu stranicie asupra corporatistitilor sai, si cum detecteaza cea mai mica urma de fericire in sufletului unui corporatist, Hadesul corporatiei face ca documentul sa fie de fapt pentru un proiect incheiat cand inca corporatia era tanara si inca nu cunoscuse intrunericul.

O data la 3 ani, insa, blestemul se ridica pentru o saptamana si face ca un corporatist norocos sa poata sa scrie o documentatie asa buna, clara, concisa si la obiect, incat va face ca sinergiile inter-departamentale sa creasca eficienta si asa crescuta a corporatiei, sa scada costurile si asa mici ale corporatie si sa creasca valoarea actiunilor corporatiei la un nou maxim istoric. Si bineinteles, documentatia trebuie sa mentioneze ca toate acestea se intampla doar prin indicatiile pretioase primite de la SMT, care se transmit la sefoi, care le prelucreaza si le transmite la sef, care le prelucreaza si le transmite la sefulet, care le prelucreaza si le transmite la sefut, care le prelucreaza si le da corporatistului de jos. Pana in fund la taxatoare.

5 thoughts on “corporatia (1)

  1. Sa mai scrii de astea ca le ai! :D Poate intr-un viitor, cine stie, devii scriitor de romane corporatiste. Apoi, avand experienta la pachet, vei deveni un speaker motivational, un coach care va fi ridicat in slavi de sutele, miile de corporatisti imbracati in costume gri.

Leave a Reply to dee Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.