Azi dupa ce terminai cu treaba pe plantatie ma dusei sa vad daca ma primesc astia ca strain pe un guided missile destroyer din clasa Arleigh Burke.

Dupa ce statui vreo ora la coada si vreo doua controale de securitate normale (gen alea din aeroport) ne lua in primire un Chief Petty Officer si sa apuca sa ne zica despre nava, ce stie sa fac si alte cele.

Sunt simpatici americanii astia cum pun problema. Distrugatorul asta are 96 de celule verticale de lansat rachete: croaziera sau anti-balistice in combinatie cu sistemul Aegis BMD. E, cand se apuca oamenii sa lanseze rachete in misiuni de lupta, ei zic ca they reach out. Si povestea asta ca atunci cand situatia in Siria a fost nasoala cu gazul dat peste aia in Douma, they reached out and solved the situation.

O chestie pe care n-o stiam, e ca tunul de 5″ de pe distrugatoarele astea e multi-proiectil, si anume in functie de ce misiune au sau in ce faza a misiunii sunt, poate trage cu mai multe tipuri de proiectile. Adica la inceput pot sa inceapa cu armor piercing rounds sau incendiary rounds dupa care pot baga trasoare sa lumineze campul de lupta sa isi ajute colegii de la puscasii marini la desant noaptea sa vada ce fac, dupa care pot trage pentru a asigura supression fire, dupa care repede cateva trasoare, dupa care iar supression fire si tot asa. Pretty nifty ce poate face un singur tun super destept.

Si sa nu uit, vazui un CIWS de super aproape. Pe clasa Arleigh Burke sunt doua: unul in fata, altul in spate. Zicea ghidul ca de pe punte doar il dirijeaza in directia generala de unde vin rachetele spre nava si de acolo face singur treaba sa le intercepteze.

Vizita dura vreo juma de oara si a inclus doar plimbatul pe puntea navei, nu a fost si cu intrat inauntru.