migra

Viata fara drama e pustiu.

anca14

Mno, saptamana asta a trebuit sa ma car aproape de pe o zi pe alta pana in Tijuana sa lipesc cu banda adeziva niste lucruri de-un tavan. Bine, impropriu spus, sa ma duc sa lipeasca niste oameni niste lucruri de tavan si eu sa vad daca e bine sau nu.

Am gasit cea mai lunga combinatie de bilete doar ca sa imi iasa o conexiune in MEX ceva mai lunga, ca dureaza un pic procedurile de imigrare acolo. Dupa un zbor de 12 ore si un pic, din care 11 si ceva efectiv in aer, am ajuns oarecum pisat de somn in MEX. Mi-au facut acolo semn niste oameni pe scria Marina la ce ghiseu sa ma duc, m-am dus, si bai fix in fata mea s-au nimerit doi care nu erau foarte siguri de ce au ajuns acolo si nici pe tipul de la imigrari nu l-au convins ce cauta in Mexic. Nici in engleza, nici in spaniola. Le-a luat pasapoartele si a mai chemat pe cineva sa se uite la ele.

O tantina tot de la Marina mi-a facut semn sa ma duc la alt ghiseu ca a vazut ca acolo se lungeste treaba, m-am dus, am dat de o tipa, m-a intrebat ce fac la ei in tara, zic business, uite aici hotel si bilete de intoarcere, stau un pic de tot. Imi zice bine, treci.

Am trecut, am mai verificat o data ca bagajele o sa ajunga la destinatie si nu trebuie sa le transfer eu de pe o banda pe alta, ca anul trecut asa a fost. Nup, ajung direct la destinatie. Zic ce tare.

M-am plictisit de moarte vreo 3 ore pana la urmatorul zbor. Eu la momentul asta cam nedormit de vreo 24 de ore cred. Zborul spre TIJ a plecat cu intarziere si a ajuns cu intarziere. Am incercat sa dorm un pic, da nu prea mi-a iesit, mai mult am motait. Ocazie cu care am mai schimbat doua fuse orare.

Well, in TIJ fix inainte sa ma duc sa-mi ridic bagajele filtru de la imigrari. Le zic ca vin din MEX si am facut acolo formalitatile, nu conteaza, da pasaportul. Le dau pasaportul, eu si cam toti de nu eram mexicani si am ramas intr-un fel de tarc.

Dupa o vreme ma intreaba unul cu ce treaba in Mexic, zic business, incerc sa-i explic incet combinatia, si imi zice ca pentru business imi trebuie o scrisoare de la locul unde ma duc. Ii zic evident ca n-am, ca habar n-aveam de asta si zice ca ar fi bine sa produc una.

2 noaptea in Tijuana. Eu nedormit de aproape de 30 de ore, m-am trezit instant.

Sun pe responsabilul de aici, oha. Ca na, numar necunoscut, ca m-a dus creierul nu stiu cum sa-mi iau un SIM in MEX, ca poate nu merge WiFi in TIJ si sa nu bananani aiurea dupa Uber.

Dau mesaj sa-i zic cine-l suna, mai bag o fisa cu telefonul. Si vine altul de la imigrari, ca n-ai voie sa suni, doar mesaje. Zic bine sefu, dam mesaje. Ii dau la asta mesaj, 2 noaptea, probabil tragea basini in somn grupa mare. Ii dau mesaj la seful lui, ca tot era dimineata spre pranz in Europa, nici ala n-a raspuns, ca probabil sedinte sau ceva.

Dau mesaj in .ro, in timp ce astia ma intrebau unde e scrisoarea. Sa nu mai zic ca luau telefoanele de la oameni de li se parea lor ca vorbesc cam mult la ele sau ceva. In .ro lumea mai alerta, mi-a raspuns, “bai m-a oprit immigration, trebuie sa scrieti o poveste”, se mai activeaza si altii de prin Europa intre timp. In timpul asta ma bucuram ceva, si vine unul sa-mi ia telefonul. I-am explicat ca mi-a zis colegul lui sa dau mesaje sa obtin scrisoare, cu el pe masa sa vada ce scriu, nimic dubios… ma lasa sa scriu.

Intre timp, au inceput sa incoloneze oamenii si sa plece primul grup la un centru de imigrari. Not fun. Unul de la imigrari imi zice ca “better hurry up, you don’t have much time”. Pai da, ca asta era ce-mi doream, sa dorm cu altii printr-o celula ca n-am scrisoare. Ii zic ca uite, incerc, si sunt aproape. Da din umeri si pleaca.

Deja eram pe mesaje cu “sa va grabiti ca ma iau astia”. Tot butonam acolo si asteptam raspuns, cand zice unul in spaniola ceva de genul: e un roman p’aci si n-are “scrisoare” sau acte, ca spaniola pricep cat sa comand tacos si bere p’aci.

Intre timp imi aduce unul bagajele, ca nu ajunsesem la banda sa le iau.

Vine un ce cred eu supervizor, si imi zice care e problema. Ca pe pasaport zice pe stampila ca-s turist, dar eu le-am zis business si ca nu e bine. Ma compun un pic, ii explic ca uite, am mai fost o data, tot asa am zis business si nu stiu ce scrie pe stampila si care e problema, dar am bilete de intoarcere, hotel scump ca asa e cand iei de pe o zi pe alta, le zic adevarul. Se lumineaza un pic, cauta in pasaport stampila de data trecuta, vede ce scrie acolo, si imi explica ca uite, acum scrie T si trebuia sa scrie N (Negotio = Business) si ca nu e ok. Ii mai explic si astuia ca m-a intreba tipa din MEX ce si cum si i-am zis business si ca pana sa-mi arata eu nu stiam ce e cu literele si cifrele pe stampila. I-am explicat cum se cheama unde ma duc, adresa, chestii din astea, a cautat pe Google Maps sa vada ca exista si cum. S-a mai uitat prin pasaport, a vazut toate gramezile de stampile de US si de alte tari, s-a gandit un pic si mi-a dat pasaportul. Cu mentiunea ca trebuie scrisoare daca e business cu adresa cu ce trebuie sa poata verifica ca exista firma si ca nu-i intereseaza foarte tare ce-o sa fac acolo cat timp arata scrisoarea bine.

Ba imi venea sa-l iau in brate, ca astia in spate deja aranjau in sir indian al doilea grup. Si cu vreo doi copii mici plangand, cu tot tacamul, ca la televizor.

Acum to be fair cum se zice, aveau si astia suspiciunile lor, da mai mult pe natiile din apropiere, ca – nu mai stiu daca dupa mine sau inaintea mea, ca eram confuz cu ce se intampla, ca la un moment dat l-au intrebat pe ce cred un american cu ce treaba in Tijuana. Si dialogul a fost ceva de genul:

  • Cu ce scop in Tijuana?
  • Turism.
  • Si ce vrei sa vizitezi, pe unde vrei sa te duci?
  • Nu stiu.
  • Pai si cum te-ai decis sa vii aici daca nu stii?
  • Mi-au zis niste prieteni ca e frumosa vremea acum.
  • Cine crezi tu ca face turism in al cincilea cel mai periculos oras din lume?
  • (pauza)

De asta uitasem pana azi acu. Fix cum dadeam sa virez stanga sa ies din terminal vine si scrisoarea semnata frumos, in care le explica ca sunt baiat bun si nu vreau sa imigrez la ei in tara. Si ca semnatarii scrisorii platesc toate alea cat stau eu p’aci.

A fost si un pic de aventura cu Uber ca erau inchise sosirile si a trebuit sa merg cu geamantanele dupa masina pana in afara aeroportului.

Problema e ca era trecut de pranz in Romania si eu nu puteam sa dorm, ca “I was this fucking close” sa petrec noaptea prin alte locuri decat pe unde-mi imaginam.

Fun times.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.