Category Archives: diverse

macbook air m2

De cand a aparut Macbook Air cu ecran calumea, gen Retina, m-am tot gandit ca ar fi cazul sa trec la Air, ca mi-am cam schimbat asa profilul cu ce fac, si nu mai am nevoie de cine stie ce super laptop, ca acum in mare parte imi petrec timpul in Terminal si in browser. Pe Macbook Pro-ul curent am avut o singura masina virtuala cu Windows si aia din cauza ca aia de la CheckPoint nu stiu sa faca o interfata web care sa inlocuiasca clientul lor de desktop. Si niste linucsi cu care am avut de experimentat anul trecut pe la inceput un pic, care insa mergeau pusi si undeva intr-un cloud sau ceva.

Si m-am tot gandit, intre timp a lansat Apple M1, si m-am tot gandit, da am zis ca sa vedem, ca abia luasem laptopul curent si era complet retardat sa-l schimb dupa un an.

Intre timp se anuntase M1 Max, si pentru un moment m-am gandit ca poate as putea sa imi iau alt Macbook Pro. Da am apucat sa le vad pe alea de 14″ si am zis ca “neah, no way”, prea greu si masiv asa fara nici un motiv.

Dupa aia am uitat un pic, si mi-am adus aminte cand au anuntat astia M2 si am vazut si noul design de Air. Si la vreo cre’ca doua saptamani dupa a aparut si la iStyle si m-am dus sa vad cum se simte in mana, cum arata tastele… chestii d’astea de UX. Si mi-a placut. Chiar mi-a placut.

Dupa am mai asteptat un pic sa vad ce zic review-urile. Ocazie cu care mi-am dat seama ca am imbatranit ca am ajuns sa ma uit pe YouTube la filme cu tot felul de oameni de au opinii mai mult sau mai putin profesionale despre noul Air.

Primele revire-uri n-au fost interesante ca toti cumparau modelul cel mai ieftin, asa numitul “base model”, care era un pic incet. La vreo luna dupa au aparut si aia cu bani care au prezentat si modelele cu mai multe core-uri si mai multa memorie si cu SSD mai mare.

Dupa am avut o perioada in care a durat ceva pana sa inteleg ce inseamna ca se incalzeste, ca titlurile pe la articole erau ceva de genul ca noul Air se incinge tare si dupa face throttling la procesor si tot asa. Cu asta m-am lamurit cand am aflat ca se incinge foarte tare cand ii dai in gura cu chestii foarte CPU/GPU intensive, gen exportat mai multe stream-uri de video la 4k/8K.

Ala a fost momentul in care am zis bine, deci jumate de review-uri sunt facute de cretini.

Intr-un final m-am dus la Apple pe site sa pun comanda si cam doua saptamani mai tarziu a fost livrat la un Apple Store. M-am dus frumusel sa-l ridic, mi-au dat astia o posetica la el si mi-am pus la subrat si m-am dus sa-l despachetez. Mi-am facut si un selfie cu posetica aia, da n-o sa-l fac public :))

Da, obviously, trebuia sa fie si o cafea de specialitate langa laptop cand i-am facut poza, ca altfel vine Apple si mi-l ia inapoi ca nu’s destul de hipster.

Primele impresii sunt mega pozitive:

  • Tine bateria maxim de mult. Ieri am avut un call pe Slack de o ora si inca unul pe Google Meet de vreo 30-40 de minute, si cand am terminat cu ambele aveam 99% baterie.
  • Este super fasnet, nu-mi vine sa cred ce repede pornesc chestiile scrie in Java, gen IDE-urile de la JetBrains.
  • Nu se incalzeste. Adica cum il folosesc eu: niste terminal + multe browsere cu multe tab-uri.
  • E usor. Are 1.2kg si comparativ cu vechiul MacBook Pro la 1.36 se simte un pic diferenta in minus de greutate.
  • Forma asta de acum, il face sa se simta super misto in mana. e ca o bucata super usoara de aluminiu.
  • De cand il folosesc in mod curent (cred ca se face o saptamanain curand) l-am incarcat peste noapte si ziua nici nu a trebuit sa ma gandesc la incarcator. Cel mai descarcat am ajuns cu el acasa pe la cred 65%-70% baterie dupa o zi de treaba.

Ce n-am testat pana acum este un adaptor USB-to-Serial. Daca merge si ala, sunt mai bine decat bine cu laptop-ul. Nu e nici o mare tragedie daca nu merge, dar ar fi frumos sa.

Mai am de migrat niste date, dar overall e fix ce-mi doream de nu stiu cati ani de la un laptop ultraportabil: sa tina bateria toata ziua la fel cum tine la telefon si noaptea sa-l pun la incarcat.

random stuff

E interesant sa te pisi în avion când sunt turbulente și cu o mana sa te ții de bara aia din buda și cu alta sa ții cucul sa nu împrăștii peste tot. E cam ca un fel de rodeo.


Azi mâncai best bagel ever: omleta cu bacon într-un bagel super soft. Mmm. A compensat cafeaua care s-a făcut $6.53 fără bacșiș.


Delta mi-a pierdut bagajul și 5 zile am boschetarit. Adică tot mă gândeam să-mi iau și niște haine noi, da nici chiar așa cu forța.


Ramen. În sfârșit am ajuns sa mănânc ramen bun. E vaselină pentru suflet, parca mă transforma așa.


Tre sa aflu cum scot autocorrect cu diacritice de pe Mac, ca brusc se crede Pruteanu și nu-mi place în mod deosebit ideea.

a jazzman’s blues

Am mixed feelings cu filmul asta. De inceput a inceput bine, dar dupa au trebuit sa adauge niste drama, un pic de tradare, chestii d’astea de corazon sa simti emotia. Ocazie cu care au facut peste doua ore de film. Noroc cu baiatul ala ca stie sa cante, ca altfel…

terapie & regexes

Prin 2020 cand ieseam pe ascuns la intalniri sa nu ma prinda militia sa ma amendeze, am iesit si cu o psiholoaga. Care contrar cumva asteptarilor mele, era un pic prea “judgy” pentru gustul meu. Si nu stiu, n-a mers, ca parca analiza mereu totul, si am ramas cu gandul asta, ca bai te duci sa-ti spui of-ul si femeia te judeca maxim in loc sa incerce sa iti inteleaga punctul de vedere. M-am gandit foarte mult timp la asta. Si azi cand ma apucai sa scriu articolul.

Nu eram foarte convins ca vorbitul asta e bun la ceva, chiar eram convins ca e asa un semn de slabiciune. Pe principiul ca barbatii nu vorbesc cu nimeni de probleme, ci doar strang in ei si mor de infarct la 40 de ani :)) Si evident, la “Ce faci?” raspund cu “Bine”.

Si uite asa a venit 2022, si dupa alte aventuri, am zis sa bag o fisa, ca prea mi se parea ca tot calc in strachini cu partea asta personala si in sfarsit am ajuns la concluzia, si impins un pic de la spate, ca singur nu pot s-o rezolv. Eu n-am reusit sa aflu singur de ce sunt asa cum sunt. Si probabil oricate articole sau carti as fi citit, tot n-ajungeam undeva. Cam ca la spital, chiar daca ma pun maine sa citesc despre creier, n-o sa ajung neurochirurg in 6 luni :))

Acum, sa gasesti un psiholog nu e asa usor. Nici pe departe. Am luat-o naiv cu “psiholog bucuresti” pe gugle si nu era cum imi imaginam c-o sa gasesc acolo cabinete sau practici individuale, cu descrieri si ce se intampla si experiente si cum. Down the rabbit hole I went si am ajuns in tara minunilor.

In primul rand nu exista un singur tip de terapie, sunt cel putin vreo trei mari, ca europenii au fost mai cu mot si prin regiuni s-au dezvoltat mai multe curente din astea de analizeaza mintea si comportamentul uman. Si scoli pe baza astora.

Long story short, dupa ce am petrecut vreo aproape doua saptamani citind pe internet despre tipuri de terapie, review-uri si opinii, m-am hotarat ce sa aleg si am dat de un cabinet si am sunat acolo cu “Buna ziua, vreau si eu niste terapie, cum este programul de lucru?”. A fost amuzant ca printre primele intrebari m-au intrebat daca am vreo preferinta de cu cine sa incep, si zic nu, ca n-am preferinte. Am stabilit data si ora si m-am dus.

I-am zis la tanti povestea mea cu psiholoaga si ca sper ca n-o sa faca la fel. Acum nu stiu daca face sau nu, ca n-am intrebat-o cat de tare ma judeca pe o scara de la 1 la 100 :))

Am inceput normal cu o sedinta pe saptamana si dupa o luna mi-am dat seama ca nu e suficient daca vreau sa am niste rezultate intr-o perioada de timp rezonabila. Unde rezonabil probabil aici inseamna un an. Asa ca am trecut la categoria de avansati si bag de doua ori pe saptamana sa am timp sa ma gandesc intre sedinte la lucruri si sa am timp sa le procesez.

Anyway, cum ziceam si la inceput, m-am dus pentru o treaba si e cam ca la spital dupa o varsta, afli ca ai mai multe probleme. Si ca ar fi bine sa iei un loc ca e mult de explicat :))

Pentru ca nu e internetul loc unde sa zic lucruri prea personale, sa zicem ca a fost si este “eye opening” toata experienta si sunt “aha, da, si acolo e ceva, dar nu stiu de unde, hai sa vedem”. Mi-a schimbat un pic (chiar mult as zice) perceptia asupra lucrurilor treaba asta si desi maxim de inconfortabil procesul, am inceput sa inteleg lucruri. Mai ales pe alea de le fac sau le simt inconstient – ca “sunt de la Caracal” nu e chiar o explicatie pentru tot ce zic sau fac. Era mai mult asa, fenta ca nu stiam ce sa zic. Acum am o idee mai clara si cat de cat stiu cam ce am de facut. Dar tot maxim de inconfortabil, mai ales anumite zone. Da’ e ca la operatie, tre sa fie rau inainte ca sa fie bine dupa.

Genul asta de chestie mi se pare asa ca parca te desface la minte pe componente, le curata, iti face un pic update la soft si ti le pune la loc. Si mental esti o verstiune imbunatatita a ceea erai inainte. Sau macar mai fara praf. Explicatia mai tehnica e mai jos.

Acum sa rezolv si partea a doua a titlului: regex-uri. Asta e oarecum simpla in sensul ca mi-a explicat-o un prieten ceva in genul: tot ce facem incercam sa matchuim niste pattern-uri pe care am fost invatati sa la matchuim si sa daca iese match-ul sa facem o actiune, de cele mai multe ori inconstient din cauza de sa zicem muscle memory (termen folosit generic ca sa ilustrez ideea). Si la terapie invatam regex-uri noi si le rescriem pe alea vechi astfel incat sa optimizam rezultatul. Sa fie mai bine. In caz ca mai citesc programatori sau sysadmini p’aci sa explic si pe limba lor ideea de terapie :P :))

Din toata distractia asta mi-am dat seama ca treaba asta cu sanatatea mentala nu e chiar o gluma si ca ar fi trebuit sa fac ceva in privinta asta acum mult mai multi ani. Dar n-am stiut pe de o parte si pe de alta credeam ca e vreo inventie americaneasca precum alergiile la alune si fructe de mare.

Dar vorba poetului, mai bine mai tarziu decat niciodata. Ca vorba aia, sa faci mereu acelasi lucru si sa astepti rezultate diferite… imediat apar dupa colt oamenii in halate albe care o sa vrea sa discute ceva cu tine intre patru pereti capitonati frumos :)

linkedin app

Din motive profesionale mi-o mai ard si pe LinkedIn, ca mai aflu una alta. Trecand peste faptul ca toata lumea de pe LinkedIn traieste intr-un univers paralalel[1][2][3], informatiile prezentate acolo sunt okish. Si mai apuc si sa trollez pe unul sau pe altul.

Anyway, articolele acolo sunt de doua feluri: posturi de LinkedIn sau link-uri la articole pe care le vezi in browserul din aplicatie. Care cred ca tot un Safari e, da mai ascuns asa.

E, inteligentii aia de PO si programatori de la Microsoft au venit cu cea mai retardata idee: daca cumva inchizii aplicatia ca esti intr-un apel telefonic si termini peste 5-10 minute apelul, cand te intorci in aplicatie iti face refresh la tot feed-ul. Inclusiv daca ramasesei citind un articol si erai pe la jumate. Pula sa ramana de unde ai lasat-i si sa-i dai tu refresh.

Nu boss, n-ai citit la timp, soarta. Ca uite, a mai scris gigel ce darnic a fost el azi cu un caine pe strada si ce fluffy l-a facut asta sa se simta pe interior. Si Ionela care si-a invins emotiile si a avut o discutie cinstita cu un subordonat si l-a indrumat cum sa evolueze in corporatie.

Srsly, ce pula calului? E asa greu sa faci o aplicatie care sa nu-si dea refresh la cinci minute ca vrei sau nu vrei? Ce sloboz de woke shit e asta?

[1] https://every.to/cybernaut/linkedins-alternate-universe-21780381-7883

[2] https://imirzadeh.me/post/linkedin/

[3] https://news.ycombinator.com/item?id=25320536

youtube premium

Eu am prins vremurile alea bunele cand daca era ceva pe internet era gratis. Si am ramas cu ideea asta.

Am Netflix, Amazon Prime, HBO Max pe care le vad cu conturi de pe la prieteni. Ca si daca n-ar fi, sunt site-uri unde’s pe moca, da au multe popup-uri si sunt enervante, si nu sunt mereu filemele HD si alte cele. Anyway, divaghez.

Eram ieri pe la corporatia favorita sa mai dau click-uri prin Azure si cautam niste chestii pe Youtube si ma vede un coleg ca imi baga ala reclame. Si ma intreaba daca n-am Premium, si zic nu, eu nu dau bani pe subscriptii de video.

Si se uita la mine, isi face mila si ma adauga pe planul lui de Family & Friends.

Bai si vine invite-ul de la Youtube si in mail scrie Accept invite si dupa ce dai click nimeresti intr-o pagina cu ceva text (nu stiu ce scrie, ca nu citesc cacaturi extra) si jos era un buton cu Join Family. Si am dat click pe el. Si am simtit asa c’am fost adoptat.

Daca stiam ca e asa usor, imi dadeam singur anunt de adoptie acu cativa ani :))