improvizatie (4)

Joi dupa cum ziceam am avut primul atelier cu public. Unii ne-am sunat prietenii sa vina sa rada, iar altii s-au nimerit din greseala, asa ca am aut cam vreo 15 persoane asa public.

Am inceput cu niste blitz-uri unde am supt-o grav pentru ca iar am inceput scena in rol mare dar tot setup-ul l-am tinut la mine in cap si am uitat sa-l prezint cumva si interlocutorului.

Dupa aia am trecut-o la povesti unde eu am participat la una despre Ionel din varful muntelui, unde ne-am aberat cu succes in a face o poveste in care Ionel s-a trezit dimineata devreme pentru ca asa ii placea lui si s-a apucat sa faca genoflexiuni de inviorare. Cum noaptea nu dormise bine, a facut doar vreo 500 si dupa aia s-a dus sa se spele cu apa rece, rece, rece de la fantana din curte. Ionel isi astepta rudele de la campie sa vina, care veneau mai incet pentru ca nu erau obisnuite cu muntele. Cu ele adusesera cea mai frumoasa fata din sat s-o marite cu Ionel, ca el demult vroia sa-si intemeize o familie cu multi copii sa-l ajute la carat lemne din padure si sa-i aduca niste apa rece de la campie (probabil ca se saturase sa tot bea din aia de la el de la munte). Rudele ajunsera, Ionel se uita la fata, si nu simti nimic. Se mai uita o data si isi dadu seama ca de fapt fata era sora-sa demult pierduta. In momentul ala Ionel realiza ca are niste rude imbecile. Si se gandi Ionel macar s-o puna de-o masa ca tot ii venisera rudele. Dar inainte de asta se gandi el sa faca un joc de adunat surcele din padure pentru rude. Ca ele tot fiind imbecile nu se prindeau ca de fapt carau lemne pentru Ionel sa aiba la iarna si sa nu mai trebuiasca el sa care. Prin padure, Ionel dadu de o fiinta a padurii, imbracata toata in surcele si cum privirile li se intalnira, Ionel isi dadu seama ca ea este EA. Si Ionel o cuprinse in brate si o desurceli salbatic si traira pana la multi copii.

Cu ocazia asta eu am inventat notiunea de surceleala :))

Dupa aia am dat-o in discurs cu mainile in care am vorbit ca si antrenor de paienjeni patinatori pe gheata. Unde am aberat niste chestii, am balbait-o cu altele dar la final am primit aplauze, asa ca fie au ras cat de inept am fost sau cat de funny am fost.

Ca si tip de scena noua, la final am bagat o chestie care se cheama Intra/Iesi, care are cam urmatoarele reguli:

  • fiecare om are un nume de cod si cand il aude, intra pe scena si se baga in seama cu oamenii deja existenti dar cu motiv.
  • daca in timpul scenetei se striga numele de cod al unuia deja prezent acolo, isi cauta o scuza sa iasa din sceneta
  • sceneta primeste nume din public astfel incat sa avem o idee despre ce tumbe facem pe acolo

In sceneta noastra era vorba despre “Interviu de angajare controlor RATB” si numele de cod erau: toamna, verder, blender, subaru, albania si irina. A fost misto cu intrat/iesit in sceneta ca trebuia sa gasesti motive calumea sa zici numele alea. Tare de tot a fost coechipierul care avea nume de cod irina ca s-a scos singur din scena :)

Juma de atelier am transpirat de-am inebunit ca trebuia sa performez si imi batea si reflectorul ala in ochi, mai ea si cald un pic.

Ce-am aflat despre mine:

  • ca simtul practic isi face simtita prezenta cand nu trebuie si incerc sa fac povestile un pic logice cand n-am idee de ce sa ma aberez (mi-a si zis la prima scena nenea instructorul ca: “uitati, aici avem improvizatorul practic”).
  • mai sunt chestii pe care daca eu nu le-as face mi-e complicat sa relationez cu ele cand le face altcineva si eu trebuie sa reactionez pe moment intr-un ton umoristic

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.