slowboat: chiang mai – luang prabang

10/01/2016

M-am trezit de dimineata cu noaptea in cap sa halesc, sa mai verific o data bagajul si sa astept pe cine trebuia sa vina sa ma ia de la hostel sa ma duc la barca.

Ce halisem aseara insa a avut o alta parere si dupa ce aveam tot bagajul facut si gata de plecare, eu nu stiam cum sa-mi desfac pantalonii mai repede sa nu fac pe mine. Si uite asa m-au luat niste crampe din alea de cre’ca cam atunci cand esti violat in cur de negri. Am scapat, da asa, la limita, inainte sa vina soferul. Am si dormit un pic, de control, ca zic ca poate-mi trece.

Nu mi-a trecut. Drumul asta pana in Luang Prabang e lung si prima zi inseamna mers cu microbuzul din Chiang Mai pana in Chiang Kong, pe malul Mekong-ului. Si drumul e de la munte si la mai munte un pic, cu serpentine pe drumuri ca in Romania. Norocul meu a fost ca am stat pe primul rand si puteam sa vad in fata.

Cea mai buna descriere a drumului a fost un dildo in gura si unul in cur, care faceau cu randul care sa mi-o dea mai tare. De la ~11 asa dimineata pana pe la 6 seara. Am fost asa futut ca in Chiang Rai am ratat White Temple, unde facuse microbuzul pauza.

Am ajuns intr-un final glorios in Chiang Khong, intr-un fel de tabara asa, cu cabanute de lemn, cu lacate la usa, cu bai in curte. Am mancat niste orez, ca m-am gandit ca e singura chestie sigura de la care am sanse sa nu-mi petrec noaptea pe buda, mi-am luat cheia de la cabanuta, m-am bagat sub patura si n-am mai miscat vreo cateva ore. Am incercat la un moment dat sa ma dau jos, da’ cum m-am ridicat in picioare m-a luat cu ameteala si cu greata, am zis ‘gata boss, am priceput mesajul, ma bag la loc’.

11/01/2016

M-am mai trezit cand au inceput sa cante cocosii. De ani de zile nu am mai auzit cocosi cantand, daramite sa ma mai si tezeasca. Mi-am pus o perna in cap, am mai reusit sa dormi un pic si pe la 7 fara un pic am iesit din camera, okish chiar spre bine.

Spalat pe dinti si dus la baie, impachetat, luat micul dejun si cumparat o perna pentru barca. Ca face bine la cur.

Am schimbat 3250THB pe $81 si am asteptat imbarcarea in microbuz sa trecem podul prieteniei.

La vama la iesirea din Thailanda ne-a facut soferul instructaj ce sa facem si cum, si foarte important cum ne regasim pe partea ailalta.

Verificat pasapoarte, pus stampila de iesire, platit 20THB pentru o plimbare scurta cu autobuzul pe podul prietenei (Friendship Bridge no. 4). Cum n-am prins loc jos, mi-am pus posetica cu laptopul, ochelarii, incarcatorul de telefon si castile pe suportul de bagaje si m-am tinut de ce-am putut pana am ajuns la vama din Laos.

Mi-am luat rucsacul de la cala autobuzului, un formular de viza la sosire si m-am apucat sa completez. Dupa ce am completat, am simtit asa cum mi-a intrat o pula cu tot cu coaie pana in stomac: uitasem sa-mi iau posetica din autobuz. Am inghitit in sec, sa se duca un pic gustul si m-am uitat lung la autobuzul care tocmai plecase si semana cu ala in care fusessem.

I-am rugat pe niste elvetieni sa le zica la oamenii de pe partea ailalta sa ma astepte un pic ca mi-am pierdut chestii si incerc sa le recuperez.

Am asteptat pleostit sa vina autobuzul inapoi, m-am urcat grabit in el; am mai cautut pe acolo in caz ca o fi dat-o careva jos sau o fi luat-o soferul s-o puna in fata, da pula posetica.

Am mai asteptat unul, ca parca erau doua semi-identice, am cautat si in ala, la fel, nexam posetica Ma duc la sofer, ii zic ca am pierdut posetica si ca ii dau bani daca o gasesc. Brusc devine amabil, cauta, da prin statie sa caute si in alalalt, nexam.

Acu ce rahat, m-am apucat sa numar banii sa ma pun la coada la viza, ca daca posetica n-am… Dupa o tura de coada, m-am gandit ca ce-ar fi sa mai dau o tura prin vama, poate, poate oi fi luat-o cu mine da s-o fi uitat pe vreun scaun ceva in invalmaseala aia.

Pe un scaun, pe langa niste bagaje era si o posetica care semana cu a mea. Ii intreb pe aia de erau langa ea daca e a lor si zic ca nu, si intreaba: Is there a laptop inside? Io zic ca Yes, ma uit la ea, o miros si era posetica mea. Mirosea a sandwich-ul dinauntru primit de la cabanute pe post de masa de pranz.

Nu stiu cum sa descriu ca mi-am recuperat laptopul si ochelarii si ce mai aveam prin ea. Happy happy, joy joy!

Am stat la coada la viza, am platit $1 ca n-am avut poza si au trebuit sa-mi scaneze pasaportul, dupa aia am platit taxa de viza, $30 si am trecut granita in People’s Democratic Republuc of Lao.

Acolo am fost imbarcati intr-un autobuz si dusi in Huay Xai, un mic orasel de pe granita unde am fost imbarcati intr-un slowboat cu destinatie Pak Beng. Pentru ca am ajuns ultimii, am prins locurile din spate, fix langa motor.

Unde am supt-o 7 ore de zgomot pe de o parte si vreo 3-4 ore de frig. Ca am uitat ca pe apa cand mergi cat de cat repede e racoare. Si eu ca jmecherul doar intr-un tricou.

Mi-era asa frig in anumite momente ca stateam cu degetele in urechi langa motor ca era cald. Motor care era deschis la liber, si era foarte important cand trecit pe langa el sa nu te impiedici ca ajungeai carne prajita instant.

Intr-un final am ajuns in Pak Beng, mi-am luat bagajele si am luat-o pe jos spre cazare, ca nu ne-a luat nimeni din “port”. Lucrurile simple sunt alea care fac omul fericit: un pat curat si un dus cat de cat cald. Cireasa de pe tort a fost faptul ca am gasit si sapun, ca astia in oras gel de dus nu vindeau si eu l-am uitat pe al meu in Chiang Mai.

Hotelul era fix din ala comunist cum se mai gasesc pe la noi prin orase uitate de lume sau pe la mare, alea de 2**. The best the 70s could offer.

Am halit la un restaurant indian, 44000KIP (~5EUR) un Chicken Massala + 1 Roti si o bere mica la cutie.

Hotel, dus, somn.

12/01/2016

Am dormit neintors pana pe la 6:45 asa, m-am trezit, am luat micul dejun, am baut o semi-cafea si am luat-o spre slowboat cu rucsacul in spate si posetica de gat sa prind locuri bune in fata.

Am avut noroc si am prins super in fata loc, cam langa aceeasi oameni cu care am mers ieri in barca. Cu tricou, bluza de corp si hanorac pe mine am reusit sa tremur mult mai putin. A fost frig azinoapte si binisor a inceput sa fie pe barca pe la 12 asa, cand s-au mai ridicat si norii si a iesit soarele.

Mai o muzica, mai niste poze la Mekong, mai ciugulit dintr-o gustare, a trecut timpul. S-a mai oprit barca sa ia si sa lase oameni pe traseu.

Pe la 5 si un pic asa am ajuns la vreo 10km de Luang Prabang unde am fost debarcati. Mai departe in oras se merge cu un Tuktuk de 6-7 persoane, 20000KIP pe cap de vita furajata.


  • Chiang Mai >>> Chiang Khong: ~300KM
  • Huay Xai >>> Pak Beng: ~136KM
  • Pak Beng >>> Luang Prabang: ~159KM

~600KM in 3 zile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *