All posts by sin

ubuntu pro rant

root@ops:~# apt upgrade
Reading package lists... Done
Building dependency tree       
Reading state information... Done
Calculating upgrade... Done
The following security updates require Ubuntu Pro with 'esm-apps' enabled:
  redis redis-tools redis-server
Learn more about Ubuntu Pro at https://ubuntu.com/pro
The following packages will be upgraded:
  ubuntu-advantage-tools
1 upgraded, 0 newly installed, 0 to remove and 0 not upgraded.
Need to get 173 kB of archives.
After this operation, 3072 B of additional disk space will be used.
Do you want to continue? [Y/n] y

Azi avusei neplacuta surpriza sa fac niste lucruri pe o masina si sa aflu ca daca vreau update-uri la Redis pe Ubuntu LTS trebuie sa dau niste bani. Gen $400/an pe masina.

Si abia ce terminasem cu hatereala fata de aia de la RedHat care si-au batut joc de CentOS ca sa forteze lumea sa cumpere subscriptii de RHEL.

raiul animalelor

Mai prin Noiembrie anul trecut am scris de tragedia cu Maslin.

In prima saptamana de dupa Revelion n-am avut chef sa vad pe nimeni, am lucrat de acasa minimul necesar si in rest m-am uitat la tot felul de seriale sa treaca timpul. Cumva in viata nu mi-a iesit asta cu sa-mi beau mintile cand vreau sa nu ma gandesc la nimic. Dar pot sa ma uit la 10 sezoane non-stop sculare-culcare pana nu mai pot ochii.

Anyway, vinerea e zi de curatenie si prefer sa nu stau acasa cand se petrece operatiunea. Cum nu vroiam sa vad pe nimeni, m-am trezit de dimineata, m-am dus sa-mi iau o cafea de peste drum si am plecat la Constanta. Ideea imi venise in seara precedenta ca mi-am adus aminte ca mi-a zis un prieten ca acolo se mananca ramen bun ca in Asia.

Am pus Constanta pe Waze sa-mi fac o idee de cat imi ia sa ajung acolo, am oprit Waze-ul si i-am dat regulamentar pe A2 cu 140 pe pilot automat. Aproape de Constanta cand au inceput sa apara semne cu orasul am pus iar Waze, si bine am facut ca trebuia sa iau prima iesire de pe autostrada.

Cu Waze pe Constanta am ajuns in parcare la Brick. Ca acolo te duce. In parcare la un magazin de constructii. Ca nu stii ce ai nevoie :))

Am fost la restaurantul cu pricina, am bagat un Ramen si niste Wagyu scump, m-am plimbat un pic prin portul turistic si pentru prima oara am fost pe acolo pe la cazinou. Mai mult din greseala decat intentionat. Asa, restaurantul se cheama Tokyo Rikya, foarte bun.

M-am ratacit un pic prin oras si am plecat cand se insera. Tot la fel mers regulamentar pe autostrada si cand eram aproape de Bucuresti era deja intuneric bine. A ajutat si faptul ca era innorat deasupra orasului. Cu un nor foarte misto de pe o parte pare pictat, ca asa se termina, de parca ar fi ridicat cineva pensula incet de pe cer.

Cimitirul unde e ingropat Masline e fix aproape sub podul de la A2 cand se intersecteaza cu Centura. Si cand vii dinspre Constanta, se vede un pic inauntru.

Si era plin de luminite mici si colorate. Ca oamenii de au pus tot felul de lanterne si luminite solare acolo. Cum sunt aleile dintre morminte, de la distanta pare ca e un satuc mic. Si ca ar fi ceva activitate. M-a dus gandul ca Maslin e cu noii lui prieteni, ca se joaca si se alearga pe acolo. Sau cine stie, dormea cum dormea el cand era innorat afara si radeam de el cand ajungeam acasa ca il lua cascatul si ii ziceam ca-l oboseste viata de pisica.

Trebuie sa cumpar si eu o luminita colorata sau doua. Sa aibe si el lumina seara acolo.

ploaie si jazz

Eu asociez vremea asta de toamna cu muzica in surdina cumva, intr-un loc comfy si caldut. Si cea mai potrivita muzica mi se pare jazz-ul.

As putea sa bag jazz si ploaie fara numar. Daca as putea sa citesc pe muzica, cre’ca m-as face hipster din ala cu dictai biblioteca si un colt de citit.

Divaghez. A venit iar toamna prin oras si evident s-a futut si traficul. Fix inainte de pandemie mi-am luat masina. Cu toate dotarile posibile pe principiul ca nu se stie cand o sa am nevoie de ceva si sa nu plang atunci ca nu mi-am luat. Una din dotari este pilot automat. Ii zic ce viteza maxima sa aibe si daca lumea merge incet, merge si masina incet.

Jmecheria la asta e ca are un mod care se cheama “low speed following”, adica nu are limita inferioare de viteza precum la majoritatea masinilor care daca scade viteza sub cam 30km/h, se dezactiveaza si cruise control.

La masina asta merge pana la 1km/h. Unde e vroiam sa ajung e ca de la cat ma enerva condusul pe ploaie, acum sunt neutru spre zen. Mai ales la orele de varf cand totul se taraie cu 2-3-5km/h.

Zen.

Ma uit cum ploua prin trapa, cu ceva jazz pe fundal si masina care stie ea cum sa tina viteza fara sa-i fac nimic. Bine, nimic la modul ca daca sta coloana mai mult de 5 secunde oprita se pune pilotul automat pe pauza si fie trebuie sa calc un pic de tot acceleratia sau sa apas un buton pe volan sa o ia din loc.

Atat de relaxant a devenit condusul. O apasare de buton si gata.

Cumva nici timpul petrecut nu ma mai deranjeaza, ca fac 20 de minute, ca fac 30 sau o ora, nu mai conteaza asa tare. Bine, mai amortesc stand pe scaun, dar pot sa ma gandesc la tot felul de lucruri cand nu mai injur de toti sfintii si mortii lor.

Sa tot conduc asa.

random stuff

  • Am vrut ieri sa-mi fac pilaf. Aproape a iesit. E mai complicat decat pare, desi din retete pare simplu. In sensul ca daca ii mai puneam niste supa chiar iesea cum trebuie si nu mancam orez nefacut. Ca sa zic asa, am facut pilaf pilaful.
  • Mi-am luat amenda ca am parcat aiurea. Problema e ca ce gasesti in parbriz e o instiintare ca trebuie sa te duci la Politia Locala sa-ti dea efectiv amenda, care evident nu se poate plati la ei. Partea buna e ca poti plati online.
  • M-am apucat de Advent of Code 2022. Probabil o sa-l termin cand iese AoC 2025 :))
  • Mi-am facut cont pe Reddit. It’s fun cu atatia autisti pe acolo. As avea o lista lunga de hatereala, da sa moara bibi, acu chiar am inteles notiunea de analfabetism functional.
  • Mi-am luat o saptamana de concediu pe care am dormit-o. Nici nu stiam ca sunt asa obosit.
  • Am o dilema intre am uitat eu BGP sau am dat de un bug interesant in Juniper VMX.

wi-fi design

In ultima vreme mi-am tot batut capul cu retele WiFi ceva mai mult decat in mod obisnuit, asa ca m-am gandit sa scriu aci’ ce si cum.

In primul rand, la WiFi conteaza foarte mult cum e facuta incinta unde trebuie instalat, tipuri de pereti, grinzi, stalpi etc. Si dupa aia conteaza clientii care se vor conecta.

WiFi (actual) functioneaza in 2.4Ghz si 5Ghz. Care 2.4/5 suporta diverse standarde: a, b, g, n, ac, ax. Un alt aspect super important de stiut si de tinut minte e ca WiFi este shared medium, adica doar un client transmite o data la un AP si restul de clienti asteapta sa termine ca sa poata zice si ei ceva.

2.4 are o raza de acoperire mai mare, 5Ghz are in schimb o viteza teoretica mai mare. Asta ca si diferente majore. Semnalul scade la 1/4 cu cat se dubleaza distanta. Adica sa zicem ca daca la 20m de AP ai semnal 100%, la 40m de AP vei avea 25%.

Nu stiu cat de bine se vede in poza, dar ar trebui sa fie un gradient pe culorile alea.

In functie de puterea semnalului poti transmite/receptiona date la o anumita viteza (da, logic de altfel) insa este important de stiut si ca daca ai multi clienti prea departe de AP, viteaza overall o sa scada din cauza de retransmisii care apar atunci cand mesajele de la client ajung corupte la AP.

Este foarte important de stiut ce inseamna “prea departe de AP” ca este un pic tricky, ca sa zic asa: clientul poate indica ca are “semnal” si ca este asociat cu un AP, cand de fapt nu prea este asa. Asta se intampla din cauza ca un AP are putere de transmisie mult mai mare decat o tableta sau un telefon, insa tableta/telefonul sa nu poata transmite cu suficient putere ca sa ajunga frame-urile corect la AP. Si atunci ajungi intr-o situatie din aia in care “semnal e” da nu merge nimic.

Cand ai de pus o solutie WiFi de la 0, intrebarea pe care o pune toata lumea e: cate AP-uri trebuie? Si raspunsul e ca “trebuie vazut la fata locului”. In primul rand pentru a vedea cum arata incinta, din ce sunt facuti peretii, daca exista obstacole care pot impiedica propagarea cum trebuie sa semnalului radio: coloane de apa, armaturi de beton etc.

Fiecare producator de chipset-uri wireless implementeaza standardele mai bine sau mai prost, in functie de cu cati bani vinde jucaria. Multi folosesc chipset-uri comeciale si implementeaza ei in soft diferite functionalitati. La fel, calitatea antenelor de pe dispozitivele mobile variaza foarte mult, si asta inseamna ca si capabilitatile wireless variaza considerabil.

Avand asta in vedere, inainte sa te apuci sa pui AP-uri dupa cum te taie capul e bine sa vezi care dispozitiv dintre toate cele care vor fi folosite intr-o retea wireless e “cel mai prost” in sensul de a verifica care este distanta maxima de AP astfel incat sa functioneze in parametri (streaming 1080p de pe Youtube, FaceTime, Skype video-call etc.), ca cineva sa-si faca treaba folosind acelasi dispozitiv.

Motivul e ca, desi standardele wireless specifica viteze de transmisie, capabilitati, cati clienti pot receptiona date in acelasi timp de la AP si altele, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca dispozitivul mobil e ala care dicteaza cum sta treaba. Asa zice la standard: clientul decide ce si cum.

Primul si primul lucru pe care-l faci e sa faci un asa numit “site survey” sa vezi cum arata locatia, ce obstacole exista (am zis mai devreme de ele) sau unde se pot monta AP-urile. Dupa aia afli care e densitatea de dispozitive pe supfrafata, ce vor face dispozitivele respective, cat de mobile trebuie sa fie, cate de repede se misca etc.

De la un switch la un AP, pe PoE nu e bine sa sari, pe experimentatelea, mai mult de vreo 90 de metri. Si asa afli cate switch-uri iti trebuie pe o suprafata anume, ca nu poti trage cabluri direct intre AP si switch, ci trebuie sa le si legi de ceva, sa le ascunzi, sa urmaresti anumite contururi etc.

Ultimul pas este montarea de proba a unui AP intr-un loc si facut teste de viteza, semnal cu toate dispozitivele care vor fi folosite. Treaba asta se face pentru a determina care este cel mai mic numitor comun, pentru ca in functie de acela depinde tot designul si implementarea ulterioara.

O data aflate aceste informatii, se incepe a se socoti care este raza de acoperire a unui AP. Pentru ca de obicei semnalul radio se propaga aproape uniform (fiecare producator in fisele de catalog ale produselor are si niste poze care arata cum se propaga semnalul) in toate directiile, vom incerca sa aflam raza cercului care are AP-ul in mijloc. 

Stim din triunghiurile de mai sus la ce inaltime avem AP-ul, stim distanta maxima pana la cel mai “prost dispozitiv”.

Problema e ca lumea se asteapta sa le mearga WiFi-ul mereu cand se afla intr-o locatie, asa ca nu poti face un design curat fara interferente ca o sa existe puncte moarte unde nu e semnal. Solutia la treaba asta e sa pui AP-urile in asa fel incat sa se “intrepatrunda” semnlul de la AP-urile adiacente.

In 5GHz, asta nu prea e o probelma pentru ca exista multe canale, separate la 20Mhz intre ele si e totul OK. Si merge cam pentru aproape toate tipurile de comunicatii. Cand ai nevoie de throughput mai mare, se poate mari canalul la 40MHz sau 80Mhz, insa vor fi disponibile mult mai putine canale. E pe principiul “you can’t have your cake and it too”.

In 2.4GHz, situatia e super trista, ca desi exista 13 canale, doar 3 sunt utilizabile in sensul ca nu se incaleca unul pe altul. O explicatie buna se gaseste la http://www.metageek.com/training/resources/why-channels-1-6-11.html. Tot la Metageek exista o explicatie super buna de ce nu e bine sa lasi toate canalele libere si de ce e mai rau “adjacent channel interference” e mult mai nasoala decat “co-channel interference”: http://www.metageek.com/training/resources/adjacent-channel-congestion.html. Ca tot am ajuns la Metageek, cam tot ce scrie acolo e bine de citit.

In 5Ghz in principiu sunt mai multe canale, in practica din cauza de DFS poti avea mai putine daca esti aproape de instalatii de emit in frecventele alea (gen esti relativ aproape de un aeroport).

Mare parte din acest post este scrisa in 2017, cand exista doar cred AC Wave 2. Intre timp m-am mai desteptat un pic si am bunghit-o si cum arata semnalul printre foarte multe rafturi metalice, si cum e cand ai dispozitive care nu’s foarte inteligente la selectia frecventelor.

copilul invizibil

In quest-ul meu de a rezolva tot felul de traume psihice, am ajuns la cartea numita Copilul Invizibil (la mine coperta arata un pic diferit, dar aia e cartea) scrisa de Gaspar Gyorgy.

Citind primele pagini ma bufnea rasul ca zic, ia uite unde am ajuns, citesc carti scrise de unguri. E amuzanta pentru mine treaba asta ca prin 2003 m-am dus pe la Sfantul Gheorge la o conferinta si m-am imbatat maxim. Rezultatul alcoolului e ca ma luam de unguri sa le explic ca aci e Romania. Mai ales ca tot pe atunci scosese BUG Mafia melodia numita Romania care avea un vers “Sunt roman in Romania”. Si eram fan Vadim. Cum nu mi-am luat bataie atunci nici acu nu stiu.

Anyway, inapoi in zilele noastre. Am luat cartea asta cu mine pe avion spre Mexic, ca la atatea ore de aveam sa le stau prin avioane mi s-au parut o oportunitate buna sa fac si ceva pentru mine.

Explica Gaspar in cartea asta cum a fost si viata lui, ca se pare ca majoritatea ca mine, cei nascuti la inceputul anlilor ’80 avem cam acelasi traume. Sa traiasca comunismul ca a tras la indigo si treaba asta. Zic majoritatea ca de cand cu discutiile cu psihologul m-am mai deschis sa vorbesc si de lucruri serioase cu lumea din jur si am aflat ca si altii au fost cam la fel, cu mici variatiuni in functie de loc, de sex, daca erau singurii copii sau aveau frati/surori.

Am citit-o asa cu tristete un pic, ca de multe ori parca imi descria viata din copilarie pana pe la 18 ani cand am plecat de acasa si nu m-am mai intors (decat o data pe an cateva ore).

Teoria lui Gaspar e ca in fiecare om e un copil. Bine, pe baza de tot felul de studii facute de unii si altii. Si ca in functie de ce lacune emotionale a avut, ne afecteaza prezentul pentru ca se manifesta cand ni se intampla lucruri similare cu trecutul. Lucruri pe care atunci n-am stiut cum sa le intelegem sau sa le discutam sau … ca nu ne-a zis nimeni sau nu ne-a sustinut nimeni.

Ce mi s-a parut misto la cartea asta au fost doua aspecte:

Primul ca explica cum sa faci pace cu tine si cum sa incerci sa tratezi lipsurile emotionale din viata de copil. Pe alocuri e un pic siropoasa, dar stie el ce zice acolo, ca fix asa asa faceam si cu psiholoaga. Pentru mine asta a fost complementar fata de sedintele de psihologie, ca am putut sa citesc de mai multe ori ce zicea, sa inteleg un pic mai bine anumite aspecte.

Al doilea ca explica cum sa faci sa fie bine cand o fi sa am copii si sa nu transferi mai departe traumele generationale – care nu stiam ca exista pana in momentul asta, dar da, chiar exista. In principiu, sa faci ceva nou si sanatos emotional pentru copil.

Am creat un tag numit terapie, ca vad ca tot imi sar degetele la scris despre asta. Si cine stie, in timp s-o aduna ceva util pe aici sa fie de folos si altora.

terapie (2)

Scriam ceva mai demult ca m-am apucat de terapie. Zilele astea am facut vreo 9 luni de terapie. Nu de la inceput, dar foarte curand dupa, am trecut de la o sedinta pe saptamana la doua ca una era un pic cam putin.

Pana acum a fost un rollercoaster distractia asta. In sensul ca a fost si bine, a fost si rau.

Bine a fost ca am petrecut foarte mult timp sa ma inteleg, sa aflu lucruri despre mine, sa inteleg de unde vin anumite triggere, de ce am anumite sensibilitati in anumite situatii si asa mai departe.

“Rau” a fost ca in anumite momente a fost absolut dureros sa povestesc diverse si pentru anumite lucruri a trebuit mult curaj sa fiu dispus sa povestesc. Insa cumva am putut sa inchid diverse capitole din viata despre care credeam ca au fost in trecut si ca sunt puse in cutia lor, dar tot ma afectau fara sa stiu. Treaba asta a fost asa mindfuck, ca na, eram convins ca nu era asa cum de fapt se intampla in realitate. Pentru ca nu simt neaparat nevoia sa intru in detalii prea personale pe aici, ce pot sa spun e ca “asa am fost eu mereu” are niste explicatii destul de concrete daca stai sa analizezi destul de mult lucrurile. Esti ca nu stiu, Indiana Jones, doar ca in loc sa explorezi cine stie ce piramida mitica, te explorezi pe tine si habar n-ai ce obstacole si primedjii o sa intalnesti.

Nu stiu daca am scris si in postul anterior, dar sunt maxim de uimit cat de mult ajuta sa vorbesti cu cineva care stie sa te asculte si sa iti puna intrebarile potrivite sa iti dai seama de lucruri.

Imi inchipui ca la un moment dat o sa pot sa scriu ceva mai articulat despre toata treaba asta, si cu toate ca sunt suspicios de fel si mult timp mi s-a parut treaba asta o pierdere de timp, chiar functioneaza. Am trecut de la “cui ii trebuie” la “va trebuie la toti” :)

Anyways, Merry Christmas & stuff!