Anul asta, pentru ca ne-a placut anul trecut in Turcia, am decis sa revenim. Si pentru ca a fost un an bun, am zis sa mergem la Marea Mediterana. Hotelul la care am stat se cheama Fantastia. Din satelit/avion arata cam asa. Sejurul a fost de tip Ultra All Inclusive, adica pe langa mancare bauturile erau si din import versus cele locale. Sigur vodka era de import ca la cati rusi erau in hotel nu cre’ca beau aia chestii contrafacute. Si spre surprinderea mea e primul hotel strain unde am fost in care rusa era limba principala iar engleza era pe locul doi.

Noua ne-a placut foarte tare, mai ales ca toti turcaletii aia zambeau de zici ca erau pusi in priza. La mese era bufet suedez, iar bauturile se comandau de la chelnerii care misunau ca furnicile printre mese sub privirile atente ale catorva supraveghetori care daca era ceva se duceau imediat la client sa-i rezolve problema (am citit prin ziare ca prin romania la mare chelnerii te bat daca simti cumva nevoia sa fii nemultumit).

Piscina era imensa, avea toata lumea loc fara sa fie aglomerat si in fiecare seara era curatata si apa schimbata sau reimprospatata. Sejlongurile erau asezate in jurul piscinei si erau pe principiul primul venit, primul servit.

Hotelul avea o bucata de aproximativ 100m de plaja privata amenajata cu cateva randuri de sezlonguri unde se aplica aceeasi regula ca mai sus. Pe acolo exista si un bar sa te duci sa-ti iei chestii de baut, iar periodic pe plaja se plimbau paznicii si oamenii de curatau niste vase de pamant care aveau rol de cos de gunoi.

In fiecare seara erau spectacole in amfiteatrul in aer liber al hotelului. Intrarea era libera, spectacolele fiind destinate exclusiv pentru cei care stateau in hotel.

Ca aproape uitasem, ca si anul trecut am apelat la serviciile Christian Tour care s-au comportat foarte bine, amabili, cu oameni vorbitori de romana acolo care sa te ajute in caz de nevoie sau de informatii. Tot ei se ocupa si de rezervarea si plata activitatilor neincluse. Din ce-am vazut pe foaia primita de la ei, majoritatea excursiilor costa intre 40 si 60 de euro/persoana si dureaza intre juma de zi si o zi in functie de specific: plimbatul cu ATV-ul pe munte a durat cateva ore, iar excursia de scufundari o zi intreaga.

Singurul lucru care nu mi-a placut in mod deosebit a fost c-am zburat cu Romavia intr-o pocnitoare de avion care nu se mai fabrica de 8 ani.

Ca fapt divers, anul asta nu am fost deloc la mare in romania. In semn de protest fata de nesimtirea alora de acolo.

Daca nu simtiti nevoia sa dati o caruta de bani pe taxi pe Otopeni sa ajungeti in oras exista o metoda foarte simpla de a face asta: dupa ce se ia bagajul se iese prin partea dreapta si se va duceti spre terminalul de plecari, coboarati un etaj cu liftul, iesiti in fata si luati un taxi care abia ce-a lasat un pasager sau mai multi spre aeroport. Si uite asa calatoresti cu taxi la pret normal de 1.4RON/Km fara sa fii jegmanit pe fata si cu complicitatea celor care au grija de aeroport.

Simplu, nu ?

Am ajuns bine. Relativ: avion plin de copchii isterici, instalatie de climatizare in care se mai basea careva din cand in cand si putea peste tot. Altfel n-am ce sa ma plang.

Aeroportul din Antalya s-a modernizat mult si in bine fata de 2006 cand l-am vazut io prima oara. Primirea a fost OK, oamenii de la Christian Tour s-au miscat foarte bine cu instructiuni, bagaje etc.

Cumparat trei zile de excursii si rezolvat si problema banilor de cheltuit in vacanta. Drept urmare maine ne ducem la scuba diving (curs + scufundari efective). In principiu o zi intreaga de facut d’astea. Dupa aia urmeaza datul cu ATV-ul prin desert timp de vreo 3 ore si vreo 40 de kilometri si la final asa de saptamana croaziera de-o zi pe Mediterana.

Azi am facut si eu un pas important si m-am dat cu ski jet-ul. E demential si addictive si cre’ca o sa mai sparg niste bani pe plimbari d’astea pe mare, e prea jmechera senzatia cand ii dai gaz si plutesti deasupra valurilor.

Maine cre’ca o sa sar si cu facutul de poze si dupa aia sa vad cum le uploadez, ca intrernetul p’aci nu e chiar rapid.

Am aflat de Body Mass Index, mi-am l-am calculat (1.73 si ~ 84kg) si sunt in limita superioara, inca 2-3 kile si-o sa ajung obez. Si dupa aia o sa mor.

Sunt trist, cre’ca trebuie totusi sa gasesc o modalitate nedureroara sa dau jos rapid vreo 15kg dupa ce scrie la BMI pe Wikipedia cam asa tre sa fiu de slab.

Sunt trist si deprimat.

Am asa o stare de fifty-fifty cand vine vorba de proceduri in IT.

Pe de o parte cred ca’s bune ca si ghiduri generice de cum sa faci stuff, asa un fel de check list.

Pe de alta parte ma intalnesc des cu chestii step by step de cum sa faci stuff, care iar sunt OK cand ai de depanat chestii proprietare.

Ce ma termina nervos e cand vad oameni care’s asa obisnuiti cu procedurile de nu mai sunt in stare sa faca stuff de capul lor daca n-au procedura. Si mai sunt si altii mai indoctrinati de atat care nu pot raspunde la intrebari simple daca nu citesc manualul si nu verifica (inca o data) procedurile.

Intr-un acces de nebunie azi m-am scapat si mi-am facut cont pe twitter. Acu ca am si telefon bengos o sa tweetuiesc (zic io) toate tampeniile posibile pe twitter. Ca acu pot si de pe buda.

@thesinwithin

Azi cautand locuri de parcare pe langa Hornbach Militari, cam singurele relativ goale erau alea de handicapati, unde diversi d’astia cu SUV-uri erau parcati pe doua locuri.

Acu io am dilema: handicapatii asa parcheaza sau locurile astia sunt pentru aia handicapati mental care nu-s in stare sa parcheze cum trebuie ?