Tag Archives: calatorii

vietnam on the cheap

22/01/2018

Plecat din OTP spre DOH cu ceva ninsoare, dar nimic spectaculos. Ajuns in DOH cu un pic de intarziere din cauza ca astia din OTP nu se grabesc deloc cu aplicatul substantei de degivrare cand e vreme naspa.

In HIA primit boarding pass spre HAN fara nici un stres, ca avionul era pe jumatate gol. Ocazie cu care m-am documentat un pic si urma sa zbor cu un 787-9. Ce sa zic, wee, bifai si zburatul cu un Dreamliner. Daar, bucuria cea mare a fost ca nu a fost nimeni cu mine pe rand si dupa ce-am bagat la foc rapid cina, mi-am facut un fel de pat cu pernele de pe alelalte 2 scaune, am mai cerut dupa vreo ora inca o patura ca imi inghetasera maxim picioarele si ma dureau si nu puteam sa dorm. Bine, dormit e mult spus, dar muuult mai bine decat sa stau teapan in scaun.

Dat de ceva turbulente din cand in cand, unele normale, altele ceva mai naspa ca pana si cabin crew-ul a primit ordin sa stea pe scaune. Anyways, am dormit acolo in balanganeala, ca oricum alta optiune n-aveam.

23/01/2018

La 07:15LT atrizat frumos avionul, nici nu m-am prins ca era pe finala ca s-a priceput super bine nenea ala de comenzi. Adica am simtit doar touchdown-ul un pic. Bine, asta, sau poate pe HAN e pista CAT-IIIC si era pe autopilot si are avionul asta autopilotul mega-smecher. Will never know.

Trecut prin immigration cre’ca cel mai rapid ever printr-un aeroport nou. Singura buba e ca nu se intelege cat timp pot sa stau in Vietnam, ca e maxim de neclar ce-a scris pisti ala pe pasaport cu pixul. E ori 01/02 ori 08/02. Acu tre sa vad cat e amenda aci daca stai mai mult.

Cu hostelul aveam aranjata preluare din aeroport si dupa ce statui dupa bagajul de cala sa apara, gasii si soferul sa ma duca unde trebuie.

Fiindca plecai de la 8 din aeroport, prinsei si rush hour-ul in Hanoi. Care rush-hour inseamna catraliarde de scutere pe toate partile care claxoneaza non-stop. Soferul zice ca ar fi cam vreo 5 milioane de scutere in Hanoi. Ca ei sunt vreo 8 milioane in oras + ce mai vine lumea din imprejurimi.

Pe la 9 fara un pic ajunsei la hostel si tanti de la receptie fu super draguta si ma primi de la ora aia, desi check-in normal e de la 14:00.

Incercai sa dorm vreo 2 ore asa. Prin gura, ca toata lumea claxoneaza si se aude in camera.

Ma trezii si ma dusei sa ma invart un pic pe aci prin cartier. Dadui de cea mai prosta cafea ever. Da ma trezi un pic. De frica asa. Ca daca nu ma trezeam, trebuia sa mai iau o gura si era mai naspa ca medicamentele alea amara.

Gasii un joint de mancat si bagai ceva cu vita si cu taietei. Nu stiu ce-am mancat ca am ales din niste poze. Da fu’ bun.

Dupa masa ma dusei la muzeul de istorie militara, ca din ce gasisem pe internet, aveau chestii misto. 40000VND mai incolo, ma uitam la un Bell Huey si la un Chinook. Not disappointed.

Misto muzeul asta, e cu propaganda comunista. Cu texte despre bravii tovarasi care au luptat pentru revolutie. Da’ e scris fix cum erau scrise cartile de la scoala pe vremea lui Ceasca.

Daca ar vrea si muia aia de Facebook sa ma lase sa incarc pozele, ar fi si mai bine, da se blocheaza ca prostul si nu pot da post. Le-as pune de pe mobil, da s-au gandt ei sa fie inteligenti si acu albumele au post-uri, nu mai au poze normale. Si ai album -> post -> poza. Si nu mai pot pune poze in reprize ca se mucifica la afisare.

Dupa muzeu o luai la pas spre mausoleul lui Ho Chi Minh, ala de le-a dat mucul la americani. Si i-au facut dictai casoiul astia. Numai ca azi nu era program de vizitare, asa ca nu putui sa-mi trag un selfi cu tatucul lor.

Urmatorul stop: Hoa Lo Prison, sau Hanoi Hilton cum era cunoscuta americanilor.

E, inchisoarea asta a fost construita de francezi sa-i chinuie pe vietnamezi dupa ce i-au cucerit. Pentru prima oara in viata mea am vazut o ghilotina reala. Si poze cu ce le faceau francezii la oameni.

Dupa ce au castigat vietnamezii razboiul de independenta, au transformat-o in inchisoare pentru disidentii politici. Si in timpul razboiului din Vietnam, cum e cunoscut pe aici: The American War, tineau americani la fragezit.

Vizita asta fu asa freaky, ca toti de-au fost sefi la parnaie n-au facut altceva decat sa caute metode care mai de care sa ii chitatie pe aia inchisi. Man’s inhumanity to man at its finest.

Capiat de somn si de mers pe jos, ca toate erau cumva in directii opuse, avusei ceva de mers pe jos.

Intr-un final gasii un joint cu Bahn Mi si bagai doua, unu’ de pui si unu’ de porc. Super bune. Pufoase si crunchy.

M-am uitat ce ar mai fi de facut in Hanoi, n-am mai gasit nimic interesant, asa ca era timpul sa-mi iau un bilet spre SGN.

Skyscanner, gasit super oferta la Vietnam Airlines: ~160RON one-way cu A350. Ar fi fost super combinatie: strangeam mile la SkyTeam, vedeam cum e in A350 si stateam si in lounge sa vad cum e la astia.

Totul ok pana la plata, cand n-am putut sa primesc SMS-ul minune de la ING 3D Secure si evident n-am putut plati. Aci nu stiu exact a cui e vina, da de control: Muie ING si Vodafone.

Am incercat urmatoarea oferta cu vreo ~10RON mai ieftina, Jetstar Pacific si la astia nu mi-a cerut 3D Secure sloboz. Asa ca low-cost a fost.

E 8 si o sa bag somn ca maine tre sa ma trezesc cu noaptea in cap si vreau sa fiu catusi de putin functional.

24/01/2018

Ieri mi-am luat un tur de 2 zile in Ha Long Bay. Cam d’aia am venit aici, sa vad Ha Long Bay.

Dormit prin gura noaptea ca era pat nou si ori imi era prea cald, ori prea frig, ori pe ma-sa.

Trezit la 06:30 mai mult de obligatie ca incepuse lumea sa se fosneasca in camera si eram asa… sa nu adorm dupa cand se face liniste si sa ratez excursia.

A venit autobuzul la 08:30 sa ma ia, dupa care 4 ore pana in marina la Ha Long de unde pleaca vaporasele astea cu turisti.

140KM in 4 ore. Ca au astia niste drumuri…

In autocar. Am atipit, m-am trezit, am atipit, m-am trezit. Am ajuns acolo pisat pe mine de somn.

A plecat barca spre insulite si a fost mai okish, ca era inorat, batea un pic briza, nu m-a omorat somnul prea tare.

Primul stop a fost la Sung Sot Cave. Nu mai vazusem o pestera de cand am fost o data in tabara cand eram mic.

Misto pestera, si mare inauntru, gen muult spatiu gol. Si tavanul in mare parte parea ca e ca o plaja, doar ca atarnata de tavan.

Al doilea stop a fost pe insula Ti Top. Care e insulita cu o statuie a unui general sovietic. Din ce-am inteles din engleza ghidului, generalul asta i-a ajutat pe vietnamezi cu mancare si echipamente in razboi si astia i-au dat o insula cu numele lui in semn de recunostinta.

Pe insula e un delulet si dupa vreo 400 si ceva de trepte pe un fel de scara ajungi in varf si acolo e un mic post de observatie si poti vedea lucruri in jur. Da cum era ceata… nu prea s-au vazut multe. Asa ca singurul beneficiu a fost miscarea facuta.

Coborat, ars-o aiurea pe insula ca mi-era sete da-mi uitasem portofelul pe barca si stateam cuminte sa nu mai depun efort ca ma luase un pic cu greata de la lipsa de apa…

Intr-un final a venit barcuta mica sa ne duca la barca mare, unde am baut apa. Si dupa am incercat sa dorm juma de ora pana la urmatoare activitate. Care trebuie sa fie un fel de sunset party, da fara soare din cauza ca nori si ceata.

Am bagat 2 Mojito. Dupa aia a fost cina, am mai bagat un Mojito si aproape juma dintr-o sticla de bere de 0.33 si m-am dus avion la somn.

Dimineata m-am trezit pe la 6 ca poate nu mai sunt nori si ceata si vad rasaritul. N-a fost rasarit. M-am mai invartit un pic in pat pana pe la 7, dupa care mi-am luat punga cu cafea si aeropress-ul si m-am dus sa-mi fac un filtru.

Nu prea intelegeau oamenii aia de ce vreau eu apa fierbinte, da mi-au dat. Facut cafea, bagat mic dejun si m-am dus pe “sun deck” sa ma uit la nori si sa-mi savurez cafeaua.

Optiunile din ziua asta erau: ferma de perle sau kayak. Am ales 1) ca eram super curios cum e cu perlele.

Am ajuns la ferma, ni s-a facut un mic tur, si dupa am vazut cum se implanteaza stuff in scoici si dupa aia din stuff-ul ala scoicile fac perle.

Din ce-am citit acolo exista cateva tipuri de perle:

  • Akoya: culoare rose-gold
  • Tahiti: perle negre si relativ marisoare.
  • South sea: astea uitai ce sunt da parca sunt aurii la culoare

Aveau si de vanzare, da’ erau scumpe.

Ferma asta era un mare ponton plutitor: scoici in apa pe langa ponton si lucratori pe ponton.

Dupa vizita, inapoi pe barca, facut bagajul si check-out.

Pana la pranz am invatat sa fac fresh spring rolls. Ocazie cu care am aflat de rice paper si cum se foloseste la spring rolls.

Dupa asta am avut pranzul si in timp ce haleam am ajuns in marina unde am asteptat ceva autobuzul inapoi spre Hanoi.

Iar 4 ore pe drum. Acu eram un pic odihnit asa ca n-am mai simtit nevoia sa dorm prea mult. Pe de alta parte, am gasit langa scaun o priza USB si am putut sa stau pe telefon. Pana ma lua ameteala, ma mai uitam pe geam, imi trecea ameteala, ma dadeam pe telefon, iar pe geam si tot asa…

Ma uitam la astia, claxoneaza din orice si fara rost. Eram la un moment dat in dreptul unuia cu scuter si n-avea nimic in fata, in spate, el mai claxona din cand in cand. Cre’ca din reflex.

Seara am luat-o la picior sa vad un lac faimos, cel mai fotografiat de la ei. Wasn’t impressed. Asa ca am luat-o aiurea pe strazi in cautare de mancare. Si m-am invartit pana am dat de un colt de strada unde erau niste tanti de gateau Bun Cha. Si atat. N-am stiut ce e, da mi-era foame. Asa ca am bagat. Bun acest Bun Cha. Dupa aia am aflat ca se serveste cu bere, da eu nu stiam asta si pentru ca de obicei de la bere ma doare capul maxim, am zis sa nu beau. Da’ o sa mai bag o fisa o data sa vad cum e cu bere.

26/01/2018

Trezit, facut bagaj, check-out. Mancat ceva mic dejun. Facut iar cafea buna. Brain dump la ce-am facut zilele trecute in articolul asta ca dupa aia uit.

Ma gandeam c-o sa fac o ora si ceva de la hostel la aeroport la cat de futut e traficul in Hanoi. Facui 40 de minute. Coada la bagaje nu era. Coada la security, nu era. Si uite asa e 12:30 si avionul decoleaza la 14:30 si io stau aiurea si ma uit pe pereti in terminalul domestic. Care e la fel de trist ca OTP-ul.

Aia la care trebuie sa ajung raspund la ce vor ei din mailuri. La modul ca am facut rezervare sa ma ia de la aeroport. Ieri nu mi-au raspuns la mail, azi raspunsera ca daca sunt de acord cu oferta lor, le zisei ca da si ii intrebai cum recunosc soferul lor. Imi raspunera cu “Am rezervat deja masina pentru tine ;)”. Bagami-as pula in wink-ul lor. Sper sa-l gasesc pe unul cu o pancarda din aia pe care sa scrie mr. sin pe ea.

Da, era un nene la aeroport cu pancarta cu numele meu. O ora mai tarziu eram la hostel, in zona de backpackers. Mega dubioasa intrarea spre hostel, ca e printr-o piata si o alee. Noroc ca ma astepta cineva la masina, ca altfel cre’ca ma invarteam un pic mai mult pe acolo.

Pana acu cre’ca e cea mai misto camera de hostel unde am stat: 4 paturi in camera si baie tot in camera. In Hanoi eram 6 sau 7 cu o baie, care cam sugea dimineata, ca daca nu te treceai pe lista te pisai pe tine. Partea proasta e ca e la etajul 4 si exista doar scari. Ce sa zic, win some, lose some.

Dupa formalitatile de check-in, mi-am luat tururi sa vad stuff.

Am dat o tura mica prin imprejurimi si am mancat cel mai bun Bahn Mi de pana acum. La o ghereta pe strada unde lucrau vreo 3-4 fete. Au facut sandwich-ul instant, ca pana am scos eu portofelul din buzunar si am intins o bancnota era deja gata. Si mai era si ieftin: 17000VND cu mai mult pui. 15000 era ala normal. Ca si curs de schimb, 1RON ~ 6000VND (cand am verificat eu era 6033, da conteaza doar la sume mari).

27/01/2018

Noaptea mi-a fost un pic frig ca nu era la mine telecomanda de la aerul conditionat, da nu m-am trezit cu muci dimineata. Am fost un pic pe graba ca trebuia sa ma ia cineva la 8, eu m-am trezit la 7, da pana baie, pana facut cafea, pana cautat haine in rucsac… am ajuns jos la 7:58. Era un om cu scuter sa ma duc la autoacar sa pornim in tur. Din fericire asa, nu era drum lung pana acolo asa ca a fost foarte putin #yolo plimbarea asta.

In autocar am ajuns primul, asa ca am stat confortabil in fata fara nici un risc sa mi se faca rau.

Turul era la Cu Chi Tunnels, care e dictai reteaua de tuneluri subterane de pe langa Saigon (actualul Ho Chi Minh City) sapate de nord-vietnamezi sa le dea mucul la americani si la sud-vietnamezi. E impresionanta treaba, ca au sapat aia sute de kilometri de tuneluri super inguste si mici, sub 80cm latime si cam ~ 1m inaltime. Pe bucata asta turistica, latimea e la 80cm doar ca sa aiba loc turistii sa intre, ca ele de fapt sunt mai inguste. Toate iesirile erau camuflate, iar gurile de aer erau camuflate un musuroaie de termite. Ca sa nu-i gineasca americanii cu caini de vanatoare, puneau piper si nu mai miroseau aia nimic. Si ca sa nu le puta picioarele cat timp stateau in tuneluri unde era cald si umiditate, foloseau sandale de cauciuc.

In tuneluri aveau ce le trebuie in anumite zone: spital, bucatarii, fabrici de munitii si tot ce mai aveau nevoie sa se lupte.

Din cand in cand creau capcane pentru soldati, ca presupuneau incapacitarea unui soldat si astfel incetinirea unei unitati intregi sau subunitati dupa caz. De exemplu aveau tepuse de bambus infite in gropi de 2 metri in care erau amestecate fecale umane si apa, si toata jmecheria camuflata sa nu iasa miros si sa nu fie descoperibila cu ochiul liber. Fecalele erau sa accelereze infectarea ranilor dupa ce te intepau tepusele. Pentru fiecare soldat ranit, mai scoteau din joc vreo alti 4 care trebuiau sa-l care.

Si asta era jmecheria, ca daca il omorau direct, atunci trebuia sa se lupte cu restul, asa daca incapacitau unul, mai scoteau din joc 4 si in cazul unei amuscade, pana se pregateau si aia de trageau de targa… aveau surpriza de partea lor.

Super jmechera treaba asta cu tunelurile.

La final de tot, ne-au bagat si un film de propaganda cum oamenii din districtul Cu Chi traiau in pace, da sud-vietnamezii urau pacea si au vrut sa-i omoare si dupa locuitorii din satele de acolo au sustinut neconditionat gherilele de eliberare a Vietnamului de sub dictatura sudului. Filmuletul asta era ca stirile de la telejurnal inainte de ’89, cand se prezentau realizarile tovarasului.

Dupa aia am trecut si pe la un poligon de trageri unde am tras cu un AK47. Cam scump, da asa e cand esti turist…

Timp petrecut la Cu Chi: ~2h30. Timp petrecut pe drum 5h:30. Ca drumurile astora sunt ca DJ-urile din .ro, si cu catraliarde de scutere. Si nici autobuzul nu era ca’n Fast & Furios sa-i dai NOS si sa zboare.

Azi e meci intre Vietnam si Uzbekistan in Asian Cup. Si e asa important ca s-a dat drumul de la munca la toata lumea pe la 2 sau ceva de genul sa ajunga sa prinda meciul la 3. Si cum traficul e pizdit asa in mod normal, azi era super pizdit.

Ajunsei un pic obo  la hostel, dupa care ma dusei sa imi incarc telefonul si tocmai bine ce incepu sa ploua. Cum simtii io ca nu mai ploua, ma incaltai repede si ma dusei sa caut de haleala, ca nu-mi veni sa mananc pe drum sa nu ma stric la stomac de la mai stiu eu ce chestie expirata.

Si nici bine n-ajunsei la coltul strazii, ca iar incepu sa-i dea cu bulbuci. Si eu in adidasi de panza si fara umbrela. Statui acolo pana ma lua foame bine si din lipsa de optiuni, imi luai un Pho Ga pe care il dresei cu niste lime si mearse de minune. In timp ce manancam macaroane cu betigase ma prinsei ca iar am inceput sa am dexteritate cu ele.

Terminai de halit, mai statui un pic si se termina si ploaia si o luai la pas spre Backpacker Street. Care de fapt e un walking street dupa 5-6 seara cu carciumi de o parte si alta a ei.

Ma oprii sa beau o bere la o carciuma la care erau oameni, ca restul erau cam pustii la ora aia.

E un pic de haos prin oras au iesit pe locul 2. Sunt curios ce ar fi fost daca luau locul 1, ca se bucura acu de parca a cazut partidul comunist de la ei.

Mai baui o bere la hostel si sunt pregatit de somn, ca tre sa ma trezesc la 06:30. Duminica. Ca’s masochist.

28/01/2018

Trezit cu noaptea in cap la 6:30, fugit jos la facut cafa yummy la aeropress, asteptat sa se faca 7 sa dea drumul la micul dejun sa-mi iau o clatita cu banane sa tina de foame la drum. Ca drumul trebuia sa tina cam 3 ore pana in delta Mekong-ului.

Si-a tinut 3 ore si un pic, ca dupa cum ziceam, drumurile la astia sunt triste spre super triste. Cam ca in .ro asa de triste.

Am ajuns intr-un fel de port de unde mi-am luat o caciula vietnameza. Ca voiam sa am si eu una de mult timp si m-am gandit ca fac si o treaba inteligenta si n-o sa ma mai coc daca o fi sa fie super soare pe unde mergem si dupa aia sa trebuiasca sa zac.

Plecat cu o barca pe un brat al deltei pana la un fel de piata plutitoare. Care de fapt erau niste barci alte unor oameni care stateau in ele ca nu aveau toti loc in case, care case se aflau pe mal.

Fiecare barca avea asa un fel de catarg si atarnau de el ce vindeau, ca sa nu te duci din barca in barca sa cauti nuci de cocos sau mai stiu eu ce.

Mi-am luat niste banane pitice sa am de mancat pe drum in caz ca mi se face foame. Si fiind pitice, puteam sa dozez cam cat sa mananc.

Iar pe barca, spre un fel de loc unde se faceau caramele de cocos. Ocazie cu care am aflat si cum se face laptele de cocos ala pe bune. Si intr-un colt se facea vin de orez. Si am luat o gura si ce sa vezi: palinca de orez. Ca asa suntem noi oamenii: daca ceva fermenteaza o sa-l facem alcool si-o sa-l bem.

Am luat-o dupa aia cu barca pe niste canale pana am ajuns intr-un fel de satuc mai mic, de unde am luat niste biciclete pana la un restaurant. Acolo halit ceva subtire deja preparat.

La plecare am luat un piton in brate si mi-am tras cateva selfi-uri cu el si dupa aia l-am pus si pe ghid sa-mi faca niste poze mai de la departare asa. Bun pitonul, a stat cuminte si n-a simtit nevoia sa ma zipuiasca :))

Dupa aia, am luat-o prin curtile unor oameni pana am dat de un alt canal unde au venit niste oameni cu barci traditionale sa ne ia la plimbare pe acolo unde e apa super mica.

Pe la astia prin curti era misto, ca nu mai vazusem de cand eram mic gaini cu pui dupa ei.

Pe canalutele alea mici n-a fost asa fun ca n-a vazut nimic interesant, da’ am mers cu barca veche. Pana am ajuns pe un canal mai mare si treceau barci cu motor si siajul de la ele nu m-a ajutat foarte tare.

Am tras la barca mare, ne-am luat locurile si am mers spre gradina unor oameni unde am vazut diverse fructe in pomi crescand and stuff. Pretty nifty, ca era fix dupa o ploaie si erau asa cu apa, de parca erau roua, da nu era.

Dupa aia a urmat un moment mai gay asa ca s-au apucat aia la care am mers sa cante super afon, dupa care au bagat si un mini musical. Simpatic, da’ intr-un mod gay asa.

Dupa astia cu momentul cultural am luat-o cu barca spre un fel de piata, care era ultimul obiectiv pe ziua asta. Da dupa ce ne-am urcat pe barca dupa vreo 5 minute a inceput sa bage o ploaie torentiala tropicala. Care nu s-a oprit pana am ajuns in orasel. Si am asteptat sa vina autobuzul sub niste copertine. Si s-a terminat asa mai excursia.

Alte aproape 4 ore de drum. Pe ploaie. Pe drumurile triste. Pe ploaie.

Am ajuns semi-udat la hostel, si m-am dus sa bag o bere. Sa fie bine. Si la masa pe acolo mai erau niste oameni, au mai venit altii si incepuse sa fie ca intr-un banc: un roman, un evreu, un iranian si un american beau o bere. N-a iesit cu scantei, ca aici se pare ca toata lumea e friendly :))

Si am baut pana pe la 1. A mai aparut si un suedez care baga iarba. Funny guy, zicea ca e un fel de terapist pentru oamenii care sufera de OCD.

29/01/2018

Ma trezii fara sa am capul mare. Ceea ce e super jmecher, ca de obicei cand beau multa bere ma doare capul de mor a doua zi. Chileanu un pic asa in pat, dupa aia bagai iar un aeropress si o clatita cu banane ca prea a fost buna aia de ieri.

Azi mi-am ars-o #yolo si mi-am comandat Uber Bike: vine un piste cu scuterul, iti da o casca si te duci unde ai treaba. Prin traficul ala sinucigas din oras. Da a fost super cool, ca dupa a doua cursa cu Uber Bike pe ziua de azi, are asa un fel de logica tot traficul ala si cu un pic de atentie (like, un pic mai mult cred) poti sa conduci fara sa mori la fiecare intersectie.

Ma dusei la Ben Thanh Market, vazui cum e la ei la piata; ca asta e gen Oborul lor, nu e din aia de tepuit turisti chiar asa pe fata.

Dupa asta Uber pana la War Remnants Museum, care a fost super misto. Chilling as putea spune, ca razboiul ala de vreo aproape 30 de ani i-a macinat maxim pe astia. Din ’40 si un pic pana prin ’60 si un pic s-au luptat cu francezii, dupa care s-au luptat cu americanii pana in ’75. Si povestile oamenilor de au trecut prin tot razboiul… mega naspa si triste.

Daca lumea si-ar pune mintea la contribuie sa inoveze in stiinta asa cum inoveaza in metode de a omori cat mai multi oameni sau a-i tortura maxima cred ca puteam avea deja un inceput de oras pe Marte si Luna colonizata de acu 20 de ani… da’ nuuu, ca inca n-am terminat de omorat oamenii de pe Pamant in moduri care de care mai interesante….

Dupa aia ma mai plimbai un pic prin jur pana imi luai un alt Uber Bike spre hostel sa ma odihnesc. Dupa un un Bahn Mi, ma dusei sa caut o frizerie sa ma tund ca aci e prea cald pentru pleata. Gasii una, ma tunsei si acu sunt happy camper din nou. Ma si impachetai, si acu astept sa treaca un pic timpul pana plec spre aeroport.

Asta fu Vietnamul la foc rapid asa intr-o saptamana :)

.ua

Eram io weekend-ul trecut pe unde se agata harta in cui si cum ma plimbam aiurea pe strazi, am vazut un semn cu “punct de trecere al frontierei”. Ma duc acolo, dau de niste politisti de frontiera si ii intreb ce trebuie sa ma duc in Ucraina, daca trebuie viza in avans sau se da pe loc si cat costa. Raspunsul a fost ca doar pasaport romanesc si ca nu costa nimic.

Imi iau frumusel pasaportul din rucsacul lasat in masina, ma duc din nou la granita si intreb la cine tre sa-l arat. Ma indruma un politist la o cabina, ma intreaba cel din cabina de ce ma duc in Ucraina si ii zic ca n-am fost niciodata si ca n-am ce face. Imi zice ca pot sa-mi iau bomboane ca sunt ieftine. Il intreb daca e o limita la cate pot sa iau si imi zice ca ar fi bine sa nu vin cu sacul inapoi. Asta se intampla cand incepuse sa intinda mana sa-mi dea pasaportul inapoi.  Eu ma dau un pic in spate si-i arat ca’s pe jos. Rade si imi ureaza drum bun.

Granita este peste Tisa si e un pod cu un singur sens de mers + o bucata pe unde sa poata circula pietonii.

Ajuns in partea ucraineana, acolo langa o ghereta niste soldati. Ma uit eu la cum se plimbau oamenii si masinile si masinile si ma duc inspre unde vad eu ca veneau oameni. Ma striga aia inapoi si ma duc, credeam ca lor tre sa le arat pasaportul. Se pare ca intrarea se face pe partea dreapta, acolo se verifica pasapoartele. A facut ala pe desteptul si mi-a zis ca nu gandesc ca de ce ma duc pe partea stanga cand trebuie pe dreapta. I-am zis ca pe acolo am vazut oameni. Imi baga un “Gandeste bai” cu accent ucrainean si eu zic zic “Bine”. In gandul meu, bravo coaie, esti jmecher, ti se pare ca se grabesc romanii sa treaca granita spre voi fraudulos si vor sa ramana in Ucraina?

La politiei la ei, o tanti, se uita la mine, se uita in pasaport (mi se intamla relativ des treaba asta de cand nu prea mai arat chiar ca in poza de pasaport, de aia umblu si cu buletinul si cu permisul dupa mine, sa le arat ca nici o poza nu seamana). Ma intreaba unde ma duc, ii zic “pana mai incolo si inapoi”. Se mai uita o data in pasaport, pune stampila de intrare, mi-l da si ma duc “mai incolo”. Unde mai incolo era un inceput de sat paradit. Cred ca am mers maxim un kilometru pana m-am gandit ca n-am ce vedea si ma intorc inapoi. Imi aduc aminte de bomboane si intru intr-un magazin de pe acolo. Si intreb cat e kilu’. Inteleg io 70 de lei (ca primeau si lei) si zic ca vreau juma de kil de mai multe sortimente care erau la acelasi pret. Imi zice ca mi-a pus de 8 lei. Si atunci imi pica fisa, ca era kilu’ 16 si nu 70. Ii zic sa puna pana la 10 ca oricum schimbat n-am. Imi iau bomboanele si ma duc spre .ro.

Acolo la granita, cu lectia invatata, ma duc pe dreapta. Gasesc un ghiseu liber si ii dau pasaportul la omul de acolo. Ala se uita la pasaport, se uita la mine si imi zice ca trebuie masina. Eu zic ca n-am masina, el zice ca imi trebuie masina. Eu ma dau un pic in spate si ii arata punga cu ceva mai mult de juma de kil’ de bomboane si ii zic ca’s pe jos. Ala o tinea pe a lui cu masina. Unul de peste drum imi face semn sa ma duc la urmatorul ghiseu, ca acolo e pentru pietoni. Zic bine, ma asez la coada, dau pasaportul, aceeasi poveste cu uitatul.

Ii arat si aluia bomboanele si ma duc spre pod.

In .ro, dau de acelasi politist care era si la plecare, da in alta ghereta. Il intreb daca si-a schimbat locul si imi zice razand ca are un frate geaman. Dupa care imi zice ca trebuie sa se uite si vamesii la mine. Care erau fix langa. Le arat punga cu bomboane, aia incep sa rada si zic “problema mare” si ma duc la masina sa imi vad de ale mele.

Si uite asa pot sa ma laud c’am fost si-un Ucraina, cu stampile de intrare/iesire pe pasaport s-o dovedesc.

Bomboanele super bune, cred ca ar fi trebuit sa iau ceva mai multe.

PS: n-am murit / PPS: sunt skipper cu acte oficiale.

asia – concluzii

.th

Din tot ce-am vizitat, Thailanda mi-a placut cred ca cel mai mult in sud-estul Asiei. E o combinatie de distractie, foarte multe chestii istorice, temple, vreme buna si oameni OK. Bine, m-am dat prin zone turistice mai mult, dar cam toata Thailanda e turistica ca au dictai golful si plaje cat cuprinde.

Lucrurile se negociaza, insa nu am dat de din aia care sa sara calul cu cerutul, mai pisca si ei acolo ceva in plus, dar de bun simt ca sa zic asa. O data stabilit pretul, aia e, nu se mai suceste nimeni.

Taxiurile, cel putin in Bangkok, taxeaza doar la kilometru, nu si la timp, ceea ce e foarte misto ca in functie de ora poti sa stai in trafic pana te bronzezi. Alea cu care am mers aveau un tabel pentru pasageri sa stie cat au de plata in functie de cati kilometri au mers. Ce se plateste extra sunt taxele de autostrada sau pentru alte tipuri de drum.

Viata e ieftina daca mananci orez sau noodles pana nu mai stii cum te cheama. Pestele e si ala ieftin (din ce se gaseste local), da orice altceva  mai cu carne sau in mai multe combinatii incepe sa ajunga la preturi similare cu ce se gaseste si prin Bucuresti, poate un picut mai ieftin.

Au niste frigarui de se vand pe strada pe la 10 baht bucata, da ca sa te saturi din alea tre sa iei 10-20 asa + ceva pe langa. Deci nu chiar asa ieftin pe cat pare :)

Ce-am suferit cel mai tare pe acolo a fost dupa o cafea buna. Singura aproape okish am baut-o la un carciuma in Khao San Road si a fost vreo aproximativ 12RON si a vrut sa fie espresso, da le-a cam dat cu virgula la gust.

Infrastructura e foarte bine pusa la punct, autobuzele sunt regii soselelor la transportat turistii ieftin dintr-o parte in alta.

Regimul de vize este extrem de permisiv si daca nu sari calul cu statul peste cat scrie pe viza, platesti o mica amenda si aia e, nu s-a intamplat nimic, poti sa mai vii in vizita.

Exista Tourist Police care patruleaza in zonele populate cu turisti. Stiu engleza OK, iti pot raspunde la intrebari de unde sa te duci sau ce sa vezi. Cam tot in zonele alea umbla si cei de la Imigrari, ca mai sunt oameni care uita sa plece din Thailanda.

Desi sunt extrem de multe scootere pe strazi, se conduce civilizat, se semnalizeaza, de claxonat claxoneaza doar taxi-urile de tip hop-on/off din statiuni si cam atat, in rest doar daca e motiv. In Bangkok n-am avut tupeu sa merg singur pe scooter, dar in restul de localitati n-am avut dileme, desi ei conducand pe partea gresita a drumului am avut oaresce dificultati cu prioritatea… da m-am descurcat uitandu-ma si la altii cum fac :)

.la

Cu Laos mi-am cam luat teapa, ca m-am dus sa vad cum arata un oras care face parte din UNESCO World Heritage, si anume Luang Prabang, si am dat de oameni care vand chestii scumpe la turisti, iar in muzee nu poti sa faci poze. Multe atractii erau in afara orasului si se organizau doar pentru grupuri de turisti, unde sa te duca, sa-ti arate stuff si sa te intoarca inapoi.

Infrastructura e praf, drumurile sunt vai de capul lor o data ce-ai iesit din zona turistica. preturile sunt similare cu Thailanda, dar calitatea mi s-a parut mult mai proasta.

Comunismul asta nu-i ajuta deloc.

.kh

Lumea vine in Cambodia pentru Agkor Wat in special si pentru parcul arheologic Angkor in general. Orasul de langa se cheama Siem Reap si este incredibil de turistic. Strada principala se cheama Pub Street si, dupa cum ii spune numele, e plina de carciumi deschise de dimineata pana noapte asteptand turistii sa bea si sa manance.

Mancarea e relativ ieftina, similar cu ce gasesti in Bucuresti la o carciuma de cartier, da nici multa nu e. Mananci asa… frantuzeste :))

Ce n-am apucat sa vad si regret asa un pic, sunt doua chestii din Phnom Penh: Killing Fields si S21. Dar vizitatul dura juma de zi maxim din ce am aflat si sa bat drumul din Siem Reap pana in Phnom Penh si dupa aia avion si alte chestii am zis ca pas, poate cu alta ocazie.

Ce m-a frapat e faptul ca moneda “oficiala” este dolarul american. La bancomat poti scoate Riel sau USD. Rielul este folosit ca rest pentru chestii sub 1 dolar si se socotesc 4000 de riel la un dolar, si cred ca cea mai mica bancnota e de 1000. Monezi n-am vazut.

Infrastructura e praf, e incredibil de mult praf pe strada si gandacii si soarecii sunt la ei acasa.

Legat de carciumi, au un obicei foarte prost ospataritele cand te opresti sa te uiti la meniu sa vezi daca ramai sau cauti alta carciuma: vin si se baga in tine si ce-ti dam, avem mese, e totul bun… e asa super creepy. Ajunsesem sa ma uit sa vad daca e vreo una pe aproape si sa ma uit repede pana nu apare…

Se conduce sa moara ma-sa complet haotic, eu n-am inteles nimic. Toata lumea claxoneaza, se baga, de semnalizat asa mai putin si regulile de circulatie nu sunt convins ca exista.

.sg

Dupa salbaticie si culturalizare am zis sa ma duc la civilizatie, si primul stop a fost Singapore. Bai, civilizatie. Metrou pana in aeroport, curatenie – cred ca e primul aeroport pe care l-am vazut cu mocheta pe jos. Lucru care ajuta la dormit confortabil ca e cald si bine.

Orasul in sine e foarte bine sistematizat, transport in comun foarte bun, ajungi unde ai nevoie aproape imediat.

Dar, ca trebuie sa fie si un dar, e scump cu spume. Dolarul singaporez e cam la 1.5SGD pentru 1EUR. O bere din zona e undeva la 7-11SGD, alea de import mai de fite sunt mai scumpe. O masa cat de cat OK e undeva la 10SGD in locurile cu mancare “de pe strada” sau cam 20SGD la o shaormerie unde nu mananci chiar asa mult cum te-ai astepta.

Au facut niste chestii misto cu gradinile botanice si gradinile din golf, dar mi s-a parut un oras un pic de plastic asa. E mult prea curat, stiam ca au obsesia cu curatenia, da mi s-a parut parca exagerat.

Exista zone foarte bine delimitate de ce tipuri de oameni traiesc unde: China Town, Little India, Central Business District si altele.

Singapore e unul din orasele in care ma gandeam sa ma relochez, ca vreme frumoasa, conditii, infrastructura… da acu ca l-am vazut… parca nu prea.

.hk

Impresionant. Impresionant. Impresionant.

Hong Kong-ul m-a lasat cu gura cascata. Vazusem la TV pe Discovery documentare despre cum au facut insula pe care e acum aeroportul, autostrazile care-l leaga cu insula Hong Kong, zgarie norii si alte cele.

Dar sa vad cu ochii mei… lucrurile au o alta dimensiune. Ce-am vazut acolo a fost o masinarie din aia de face poduri, ca se pare a crescut traficul si mai e nevoie de drumuri. Si zic asta ca iar, vazusem filmulete si chestii… da e exagerat de mare o din aia sa te uiti asa la ea de aproape.

Orasul in sine este pe o insula care se cheama Hong Kong, dar s-a extins si in Kowloon (Noile Teritorii). La nord exista graninta cu Shenzen.

Mi se pare un oras dezvoltat organic, facut misto cu drumuri OK, o retea de metrou foarte extinsa si statii mari, ca sunt totusi 8 milioane de oameni acolo, iar in zona cea mai aglomerata densitatea populaltiei este de ~143000 locuitori/km^2.

.mo

Asta nu m-a dat pe spate. Fosta colonie portugheza, e impartit in doua:

  • Zona unde locuiesc oamenii si arata mai mult sau mai putin a un mare ghetou, cu zabrele la geamuri peste tot, inclusiv la etajele superioare.
  • Zona cu cazinouri, care este foarte ingrijita, totul nou si curat. Probabil sa te faca sa dai banii mai usor pe jocurile de noroc.

Vize

  • Thailanda: se poate lua inainte de la ambasada sau pe aeroport la sosire. E nevoie de dovada de bilet de iesire din tara (avion, barca, autobuz) si rezervari la hotel pe perioada sederii. Viza cu o singura intrare si sedere 30 de zile costa 30EUR la ambasada sau o viza cu o singura intrare luata pe aeroport la sosire si sedere 15 zile costa 1000 Baht (sunt bancomate inainte de ghiseele de viza).
  • Laos: 30USD viza cu o singura intrare, sedere 30 de zile. E nevoie de completarea unui formular, si o poza de pasaport (daca n-ai, dai un dolar la vames si merge si fara poza). Plata se accepta numai in USD.
  • Cambodia: 30USD viza cu o singura intrare, sedere 30 zile. E ca la aia de Laos, doar ca daca n-ai poza de pasaport tre sa dai doi dolari la vames :)
  • Singapore: trebuie completat doar un formular de Embarkment/Disembarkment la sosire si cam atat, nu iti cer bani si iti pun doar stampile in pasaport. Au o obsesie cu drogurile si scrie mare cu rosu pe formularul ala ca te omoara daca te prind cu asa ceva.
  • Hong Kong: nu trebuie viza, se completeaza doar un formular de Embarkment/Disembarkment. Iti dau un fluturas de trebuie sa-l predai la plecare, ca nu mai pun stampile in pasaport.
  • Macao: nu trebuie nimic, iti dau doar un fluturas pe care scrie pana cand poti sa stai. La plecare doar verifica pasaportul, nu te intreaba de fluturas.

Impresii de la fata locului:

  • Aia care scriu chestii pe internet despre SE Asiei sunt de trei tipuri:
    • aia de n-au mai calatorit niciodata si orice vad nou li se pare misto. Eventual daca vin din Australia/Anglia sunt incantati de toate cacaturile posibile. Cu review-uri din astea mi-am luat io tepe legat cam de cat timp e de stat intr-un loc sau altul.
    • aia de n-au fost niciodata in Asia, da scriu recomandari de locuri dupa ce au citit descrieri in ziare sau au vazut ei la televizor. Le doresc multa muie.
    • Aia din tarile vecine care vin in vizita tot asa ‘on the cheap’ si sunt obisnuiti sa manance orez prajit non-stop si atunci pot sa stea cu $15 pe zi intr-un loc cu tot cu mancare si cazare.
  • Mancarea ieftina:
    • Aia de pe strada e ieftina daca te saturi cu putin, si cand zic putin, chiar zic putin. Ca de obicei se vinde la bucata si bucata nu e mare, asa ca trebuie mai multe bucati. E buna la gust si faptul ca e facuta in wok cre’ca omoara majoritatea chestiilor nasoale, ca ideea de frigider nu prea exista la vandut mancare.
    • Orezul prajit e mancarea de baza. Orezul prajit acolo e ca pilaful la noi. Dar nu poti manca pilaf si’n sculare si’n culcare.
    • Problema e ca nu prea stii mereu ce mananci si cateodata ti-o furi sau faci o indigestie din aia de te tine cu zilele.
  • E al dracu de greu sa gasesti cafea okish. Fie dai de cafea instant, fie de din aia tinuta in punga pana a expirat si punga, daramite cafeaua.
  • Transportul cu autocarul e super ieftin daca n-ai o problema sa stai o zi in el si sa te coste opririle mai mult decat biletul in sine.
  • Hostelurile sunt in mare parte OK daca ai grija sa citesti cu atentie ce-au scris aia in review-uri, sa-ti faci o parere cat de cat obiectiva. Iti mai iei si tepe, dar alea cred ca fac parte din farmecul de a sta cat se poate de ieftin intr-un loc.
  • Zburatul e relativ ieftin in functie de cat de populara e zona de destinatie si aia de unde pleci. Ca daca stai la dracu in praznic, o sa fie scump avionul, daca esti intr-o zona in care toata lumea vrea sa vina si sa plece, atunci e competitie si preturile sunt chiar bune.
  • Cazarea a fost de obicei cea mai ieftina chestie din ecuatie. Restul de lucruri au avut preturi semi-decente in functie de locatie si de zona. Mancatul de pe strada e misto primele dati, da dupa o vreme mai schimbi ca toti vand cam aceleasi lucruri si parca vrei si un sandwich, nu numai frigarui semi-facute.
  • Sa vezi un sobolan sau gandaci e distractiv asa primele 2-3 dati, dupa aia nu mai e asa distractiv cand te bati cu ei pe mancare :))
  • Berea e ieftina, restul sunt mai scumpe. Eu daca beau bere ma doare capul de la sub un litru, asa ca am baut de obicei cocktailuri, in principal Mojito.
  • Cei mai multi bani i-am dat pe zburat. Cred ca aproape jumate din costul plimbarii asa. Motivul principal a fost oboseala acumulata de la mers cu autobuze si barci. Pentru ca e ieftin, da dupa aia o zi cel putin trebuie sa tragi pe dreapta sa-ti revii si daca iar ai autobuz, se cam aduna si ajungi sa mergi zombie pe strada chiar daca apuci sa dormi cat de cat, ca tot nu are timp corpul sa-si revina.
  • E misto sa te plimbi cu rucsacul in spate, intalnesti oameni, ai parte de experiente misto, poti sa vezi multe chestii in multe locuri intr-un timp foarte scurt. Dezavantajul e ca parca cateodata e prea mult si trebuie sa te mai opresti sa ai timp sa asimilezi informatia.
  • Daca mergi cu autobuzul si stai la hostel, poti sa-ti faci programul de pe o zi pe alta fara sa te doara capul sau sa creasca costurile prea mult, pentru ca hostelurile taxeaza pe pat in functie de sezon (mai sunt unele de taxeaza weekend-ul mai mult, dar cam atat si aia de obicei in locurile scumpe gen Singapore sau Hong Kong).
  • Dupa o vreme devine plictisitor sa te tot duci sa vezi temple din simplu motiv ca toate arata cam la fel: ornate pe dinafara, multi Buddha de diferite dimensiuni pe dinauntru.
  • Aerofolot are un serviciu la bord foarte bun pe curse lungi. Nu prea’s punctuali, da na… cand nu te grabesti nicaieri nu te intereseaza prea tare aspectul asta. Cine le-a facut site-ul cre’ca e ruda cu aia de-au facut si site-ul de la Tarom, ca la fel de prost e  facut. Aeroportul Sheremetyevo nu e chiar prietenos cu pasagerii, dar nici exagerat de rau nu e.

Planul initial era sa stau mai mult, dar era facut pe baza a ce citisem pe Internet si diversi ziceau ca e de stat ca a vezi diverse, dar pricep destul de repede stuff si nu tre sa stau o saptamana sa ma prind de lucrui si ma plictisesc ingrozitor daca stau aiurea fara sa mai vad ceva nou.

Mai trebuie sa bifez cateva tari prin Asia (China, Japonia si Coreea de Sud) si pot sa zic c’am vazut-o. Si acum ca am o idee cum sta treaba pe acolo sa pot sa planific lucrurile sa ies mai castigat din punct de vedere vizitat lucruri misto intr-un timp relativ decent fara s-o ard aiurea.

Asa per total a fost o experienta super misto pentru mine, un pic obositoare ca m-am plimbat singur, dar am vazut locuri si oameni, am invatat despre despre cultura locala si un pic si ceva despre mine :)

hong kong on the cheap

24/01/2016

M-am sculat ca o floricica de capul meu la 05:55, iar ceasul era pus sa sune la 06:00. Atata precizie intr-o zi de duminica…

M-am impachetat de tot si m-am dus sper aeroport. Cam ~45min din Clarke Quay pana in Changi cu MRT. In Changi am mai luat un pic un Sky Train 2min pana in Terminal 1. Am gasit unde sa fac check-in si sa-mi las rucsacul la Jetstar si m-am pus pe treaba. Toata treaba automatizata, auto tiparire carte de imbcarcare si eticheta de bagaje, lipit pe rucsac si lasat rucsascul pe banda. Pe exterior imi lasasem un hanorac sa nu uit sa-l iau pe avion ca poate e frig. Sa nu uit… si am uitat.

In terminal mi-am luat un pic de haleu  si-o apa, mi-am gasit poarta in curul terminalului si m-am pus frumos pe asteptat. A venit si ora, m-am inbarcat, iar in avion am avut noroc ca in primul rand a fost o temperatura OK iar in al doilea rand ca am fost singur pe trei scaune.

Im timpul zborului am rabatat manerele si am picotit asa vreo 2 ore si un pic din cele 3 si 20. Care au fost vreo 3 ca i-au dat astia gaz si au ajuns mai devreme cu juma de ora.

Cand am ajuns, nu erau 14-16 grade cum stiam eu, ci 4. Cu ploaie si vant pe insula. Si eu in tricou. Am tremurat de m-au luat toti dracii in autobuz. Am trecut super repede prin Immigration si am asteptat de mi s-au lungit ochii sa vina si bagajele…

Surpriza, a venit si hanoracul cu tot cu rucsac, ca ii cam pusesem cruce asa. Si bonus, miroasea a curat. Se pare ca statul in cala a omorat tot ce cre’ca mai misuna prin el.

Am scos vreo 100EUR in HKD, am gasit autobuzul care trebuia si cand sa ma urc, ii intind aluia 100HKD, zice ca n-are rest si cum eram pisat pe mine de frig, i-am zis ca bine, i-am inghesuit acolo in aparat si m-am pus pe un loc. Acu tremuram cu tot cu hanorac. Si o ora pana a ajuns unde trebuia autobuzul am tremurat de ma dureau coastele. A condus ala autobuzul de parca era a lu ma’sa si era la raliu pe strada.

Am ajuns la hostel dupa ce am bajbait un pic, ca intrarea in bloc e o chestie minuscula de tot si daca nu stii ce cauti… poti s-o cauti mult si bine.

Check-in si dupa imediat m-am dus sa-mi caut o geaca groasa ca nu mai tine jmecheria. Bin dracu’ ca nu m-a dus mintea sa plec in slapi spre Hong Kong ca o sugeam la mare arta.

Am gasit un magazin, mi-am luat geaca de iarna, m-am infofolit si incet, incet a inceput sa-mi treaca tremuratul.

M-am invartit un pic si dupa aia m-a intors la hostel unde m-am bagat sub plapuma si n-am mai miscat.

25/01/2016

Ma trezii cat de cat cald, ca e cam cancer de frig pe aci prin camera, ca de obicei e cald in Hong Kong. Zicea tanti aia de la receptie ca 4 grade in ianuarie n-au mai vazut de 57 de ani.

O luai la pas spre Admiralty in ideea de a gasi The Peak Tram sa ma duc sus pe deal sa vad cum arata orasul. Surprinzator, fara GPS il bunghii, luai bilet (83HKD) dus-intors si incet incet ajunseram sus pe munte, la The 428 Terrace care e un loc cu vedere panoramica asupra centrului comercial. Arata fix cum il vedeam la televizor :) Foarte, foarte misto se vede de sus.

Dupa aia ma dusei la Madame Tussauds Hong Kong ca era un etaj mai jos sa vad si eu care e treaba cu modelele de ceara. Nu-mi paru rau, arata chiar bine modelele, vazui cateva interesante, vazui si multi asiatici se pare faimosi printre modele.

Inca un eraj mai jos la Pacific Coffee bagai un late si cu o briosa cu afine in timp ce ma uitam pe geama la Victoria Habor si tot Hong Kong-ul central. O alegere foarte inspirata, ca vederea buna, cafeaua buna si briosa buna :)

Dupa ce coborai de tot ma dusei intr-un fel de mall din asta scump intr-o combinatie cu cladiri de birouri undeva peste drum de Admiralty. Cum era cam 12 si mai am ceva de stat pe aici, gasii in mall un cinema AMC si ma dusei la film. Vazui The 5th Wave. Care fu bun de trecut timpul, ca scenariul si actiune fusera mai proaste ca la un pornache. Cre’ca s-au chinuit un pic sa-l faca asa prost.

Dupa ma ratacii prin mall si trecu ceva timp pana gasii iesirea si nimerii pe partea ailalta a strazii intr-un alt centru comercial in care ma ratacii iar. Da cu ocazia asta gasii de halit ca incepuse sa mi se faca foame.

Gasii intr-un final iesirea catre promenada pe malul portului si facui niste poze panoramice la port.

Dupa aia pe jos prin cartier, gasii un magazin de Lamborghini si vazui si io cum arata noul Huracan. Apoi la hostel ca ma cam plictisii de mers pe jos.

 Sa-mi bag pula ce frig poa sa fie.

Mai luai o plapuma de la receptie si imi fac fort de plapumi, bagami-as pula in el de frig, ca abia simt degetele tastand.

26/01/2016

Ma trezii neinghetat, au ajutat cele doua plapumi, am dormit chiar bine. Cautai pe harta la ce statie de metrou e terminalul de ferry spre Macau si ma dusei acolo.

Inainte de terminal bagai un mic dejun semi-englezesc, ca de cand mi-am futut stomacul fac cum ziceau thailandezii despre elefanti: eat & poo, eat & poo.

Imi luai bilet, dupa trecui prin Immigration Hong Kong, imi luai locul in ferry si incepu distractia. Nici bine nu plecai ca ma lua si greata si burta. Ca pe drumul spre Chiang Rai la dublu dildo :)) Incercai sa dorm un pic sa nu mai simt nimic, cre’ca reusii sa atipesc ceva da nu foarte mult.

In Macau fusei asa fericit cand pusei piciorul pe pamant si nu se mai balanganea nimic…

Macau Immigration si dupa aia imi dadura drumul in terminal. Acolo fu cat pe aci sa mi-o sug cu un tur al orasului, ca era unu de zicea ca lucreaza acolo (eu intelesi ca in port/terminal) si ca daca vreau tur cu autobuzul ar fi vreo 100HKD. Si ii dadui 100 si zise ca OK, la final mai tre sa platesc 900HKD. Zic i’auite si la la asta cum ma facea de 1000HKD (~125EUR) sa ma plimbe pe insula un pic. Ii zisei ca mersi nu ca e scump si ma dusei sa-mi iau un autobuz spre dracu stie unde.

Ma oprii unde parea ca ar fi centru, evident nu prea era. Imi luai un suc de grapefruit sa-mi treaca greata. Ma ratacii si o arsei aiurea pe niste stradude dubioase pana dadui de politiei si ii rugai sa-mi spuna unde ma aflu pe harta. Unu imi facu semn ca ar fi bine sa merg inainte si in stanga de unde eram. Si mersei si ajunsei intr-o zona mai turistica, fix cam ce cautam :))

Pe acolo facui niste poze, iar o luai io pe stradute si ma ratacii din nou. Bine, pana gasii un autobuz si ma oprii in zona cu cazionuri. Facui niste poze pe acolo si dupa aia alt autobuz pana la terminalul de ferry spre Hong Kong.

Iar Immigration, iar luat loc in ferry si acu la dus fu mai bine, nu se mai balangani nimic asa tare incat sa ma futa la stomac. Adormii cre’ca vreo juma de ora, ajunsei in Hong Kong unde iar se balanganeau chestii, iar ma lua cu un pic de greata. Iar Immigration, iar completai Arrival/Departure Card si imi dadura drumul inapoi pe insula.

Gasii pe acolo prin statie un restaurant japonez cu meniu in engleza sa stiu sa comand stuff, imi laui niste dumplings si niste pui. Sucul mi-l gresira, da fu bun si ala de mi-l adusera.

Inca tin handicapat betisoarele, dar am prins dexteritate, acu pot sa mananc orez cu ele :) Eu mandru nevoie mare ca pot sa fac asta, iar aci astia mananc orezul cu lingura, ca probabil nu vor sa manance toata ziua la el cu betisoarele :))

Tot plimbandu-ma dadui de Times Square unde sunt niste mall-uri mari cu diverse. Arsei un pic gazul pe acolo si intr-un final urcai la etajul 14 din Time Square sa vad ce program e la cinema, da nu gasii nimic interesant, asa ca o luai inapoi spre hostel.

Acu pot sa bifez ca vazui si Macau, care e impartit in doua: ghetto-urile cu rezidenti si zona frumoasa foc cu cazinouri.

27/01/2016

Azi fusei sa ma plimb pe la zoo, sa vad ce chestii au prin partea asta a lumii, mai ales ca zoo e destul de vechi pe aici, facut pe undeva pe la 1850+. Ajunsei repede cu un autobuz care ma lasa peste drum de una de intrari.

Mare nu e, dar vazui un orangutan si niste alte maimute de care n-am mai vazut pana acu. In rest, pasari si cam atat. Cu fotogragiatul nu prea mearsa ca sunt la distanta custile si au zabrelele dubios facute ca abia vezi animalele cu ochiul liber.

Dupa ma invartii un pic prin Pacific Place sa vad ce mai e pe acolo si imi luai niste ananas pe post de haleala care mi se zbatea un pic burta.

Ma dusei pe la hostel sa vad daca merge sa fac check-in la zborul urmator, mearse, facui, tiparii cartile de imbarcare si ma dusei sa ma plimb prin Mong Kok, un district vechi de cumparaturi din Hong Kong pe partea continentala.

Halii un pic ca era deja dupa-masa, o mai arsei pe stradute si ma dusei la hostel inapoi sa ma odhinesc un pic.

Iar plimbat prin Causeway Bay, aflai de unde sa-mi iau autobuzul spre aeroport dimineata si acu chill prin hostel ca dimineata ma trezesc cu noaptea in cap sa-mi fac bagajul si dupa aia spre zburat iar.

Overall, la cat de scump e Hong Kong am iesit ieftin cu statul pe aici, ceea ce e imbucurator, ca inseamna ca am inceput sa ma reglez cu cheltuielile.

Sper sa nu uit sa dau cu folie de plastic rucsacul in aeroport, sa nu se zgarie.

singapore on the cheap

20/01/2016

Mno am plecat io spre aeroport cu o greata din aia naspa. Prin aeroport am gasit niste cola sa-mi iau un pic din ea.

Pe avion am mancat cateva felii de lamaie sa imi mai treaca. Nu stiu de ce la ce ma-sa m-a luat, da m-a luat bine.

Prin KUL unde am avut escala am bagat un pic de Carrot Cake de la Starbucks, ca macar ala stiam cam ce gust o sa aiba. Am si prestat dupa, ca Murphy ma urmareste cu munca :)

Dupa aia spre SIN a fost mai binisor un pic.

Am completat Embarkment/Disembarkment card, am stat dupa aia un pic pe la Immigration si uite asa pot sa zic ca sin e in SIN :)

Spre hostel era varianta cu Shuttle Bus de la aeroport direct sau cu MRT (metro). Prin zona cu hostelul era aglomeratie se pare si autobuzele nu se mai intorceau la aeroport, asa ca tanti de la bilete mi-a zis ca mai bine iau metroul.

Am luat metroul, si m-am uitat io cam in ce statii tre sa schimb sa ajung unde trebuie. Ocazie cu care am aflat ca la astia nu se zice ‘Exit the train’ se zice ‘Alight the train’. Ma uitam ca maimuta la instructiuni si nu intelegeam care e treaba cu Alight pana n-am vazut semne ‘Alighting passenger first’ care indicau ca aia care coboara au prioritate… vorba aia, mai trece o zi mai inveti ceva nou.

Am ajuns intr-un final la hostel, check-in, m-am ruinat un pic, ca aci chestiile sunt scumpe. M-am pus sa-mi incarc telefonul, dupa aia m-a luat foamea un pic si m-am dus sa caut ceva de halit. Am dat de un mic restaurant indian, am bagat un chicken tikka. 4 bucatele mici de pui S$6.

Inapoi la hostel, dus si nani.

21/01/2016

Dimineata ma trezii capiat de somn din motiv ca ploua. O luai asa pe ploaie ca era subtire sa caut Merlionul, simbolul Singapore-ului. Dupa niste bajbaieli il gasii, ca aci un SIM e S$50 cu 1GB de date si merg si io dupa semnele de pe strada si cam cat ma duce creierul sa in minte ce mai vad pe harti.

Facui poze and stuff, dupa aia ma oprii la un Starbucks sa bag o briosa cu afine si un latte. Si ma dusei mai departe pana gasii o statie de metrou si ma dusei in Chinatown. Pe drum la lua greata, ma lua si burta, noroc ca gasii repede o baie. Pentru greata bagai o combinatie de suc cu multe fructe si imi trecu un pic.

Acu la hostel sa fac o mica pauza, ca e un pic umed pe afara si in combinatie cu caldura nu e o idee buna de stat pe afara.

Wee, fusei sa vad Gardens by the Bay si este absolut super misto. Ma plimbai prin Cloud Forest, dupa aia pe o pasarela suspendata printre pomii de metal… buna alegere.

Inapoi spre hostel ma oprii sa bag niste rata cu chestii. Si la chestii ma refer ca in afara de niste oua fierte habar n-am ce a fost ce am halit.

Si la o farmacie sa-mi mai iau pansamente pentru buba minune. Imi luai doua tipuri, cre’ca o sa mai trec maine sa mai iau sa am de rezerva ca mereu gasesc tipuri diferite. Si ata dentara pusa deja pe betigase. Au avut astia promotie si mi-au dat patru cutii, pot sa-mi flossuiesc si curu’ acu.

Dupa ma retrasei spre hostel ca ma omoara umeazeala si zapuseala asta. Cre’ca o sa dorm o saptamana dupa ce oi termina cu plimbatul :))

Macar cu ocazia asta ma mai pun si eu un pic la curent cu telenovelele mele.

E misto la singaporezi cu metroul, ajungi repede dintr-un loc in altul, toata treaba e automatizata. Au niste bilete de hartie cu ceva RFID in ele de le poti incarca de vreo 6 ori. Toate semnele sunt in 4 limbi: engleza, chineza, malay si cre’ca ceva dialect indian sau ceva de prin asia de sud-est (ca e un scris din ala de seamana).

Daaaar…. si mai misto e cand in loc sa ocolesti cu metroul si sa schimbi de 2 ori, mai bine merig pe jos prin spatele blocului si ajungi cam cu vreo 10min in plus la aceeasi destinatie :) Ca asa e cand n-ai internet pe telefon… mergi si tu cu ce pare ca e la sigur.

Acu pe seara plecai sa halesc ceva si mersei ceva mai mult decat imi propusei ca sa caut un bancomat si sa vad ce e dupa coltul unei cladiri. Si dupa colt gasii Singapore River cu o promenada foarte misto care da fix la Fullerton Hotel care e peste lac de Marina Bay Sands (cre’ca asta e cel mai tare hotel de aici).

Intr-un final gasii si bancomat, de mancare nu mai gasii unde voiam initial ca se inchidea la 10, da era o coada afara la oameni asteptand sa haleasca – ceea ce aici teoretic inseamna ca mancarea e chiar buna. In schimb bagai la un restaurant indian o pulpa de pui tandoori si un fel de tentativa de dal cu chappati. Si un suc de la dozator, indian style.

Daca iei durian cu tine in metrou e S$500 amenda. Prin hostel n-ai voie cu durian, cre’ca e politica nationala sa nu iei durian in spatii publice inchise :)

22/01/2016

De dimineata, ma dusei sa vad The Botanical Gardens. Dupa ce ajunsei acolo si ma uitai cat de mari sunt, ma gandii sa vad ceva mai special, si uite asa nimerii la National Orchid Garden. Se pare ca astora le plac foarte mult orhideele :)

Acum imi plac si mie. A fost cei mai bine investiti S$5. Gradina este foarte mare, contine extrem de multe soiuri de orhidee, inclusiv o simulare in camera inchisa (Cold Room) a muntilor din Asia de Sud-Est sa creasca acolo plante in mod natural. Nu le am io cu plantele, da unele flori vazute pe acolo sunt absolut superbe.

Inapoi spre hostel ma oprii la o frizerie sa ma tund si sa ma barbieresc. De tuns cam trebuie ca parul lung si caldura, mai ales umiditatea nu-s chiar cei mai buni prieteni. Iar de barbierit cam era cazul, ca ma deranja mustata la halit.

O baie pe cap mai tarziu la hostel si ma facui ca nou.

Avusei in plan sa ma duc pe Marina Bay Sands, da incepu sa ploua cand plecai, da nu ploua rau si mersei mai departe. M-am oprit cam cand a inceput sa toarne cu galeata. Si ma intorsei la hostel.

Acu vad ca se opri, ma duc sa mai bag o fisa.

Si incepu cand imi luai bilet. Si statui sus pana ma plictisii ca poate, poate se opreste. Cat de cat asa se opri, deschisei umbrela si ma plimbai asa prin semi-ploaie cat sa pot sa fac niste poze. Din pacate fiind innorat, nu prea iesirea calumea pozele. Dar vederea… e ceva ce nu prea vezi in fiecare zi. Ocazie cu care vazui cum arata si faimosul Infinity Pool. Cand o sa am cateva sute de euro de dat pe noapte o sa imi iau si io 2-3 nopti acolo s-o ard in piscina la ~230 metri deasupra oceanului cu vedere la oras. Noaptea au un skyline destul de misto.

Ma udai maxim la picioare, cre’ca de data asta reusii sa pizdesc de tot baschetii. Daca pana dimineata nu se usuca, maine tre sa ma duc la cumparaturi :(

In drum spre hostel ma oprii la un restaurant chinezesc si bagai o supa de coaste de porc super buna. Era coada la intrare si cum se ridicau unii, intrau altii in restaurant. Cre’ca asteptai afara vreo 10-20min asa pe afara, da merita.

Are si ploaia asta un efect pozitiv: face statul in Singapore ieftin, ca nu mai ies pe nicaieri :))

23/01/2016

Incep sa ma odihnesc. Aproape. Dormii pana la 9. Daca n-ar porni astia ventilatorul pe maxim sa faca zgomot ar fi minunat.

Lasai hainele la spalat, ca’s pe la jumate cu raportul intre “curate” si alea care nu’s, ca sa nu folosesc cuvinte precum candesc :))

Baschetii sunt pizditi, asa ca plecai in slapi pana in China Town sa caut niste incaltari. Cre’ca iar belii un pic buba, da nu’s curios sa dau pansamentul jos sa vad. La statia de metrou bagai si io un mic dejun singaporez clasic: e dubios, painea prajita parca era din aia din desene animate in culori diferite, iar cafeaua lor specifica, kopi, e crancen de dulce.

Anyway, ajunsei in China Town si ma apucai sa ma plimb pe stradute sperand sa dau de vreun vanzator de Converse chinezesti la super promotie. Si cum ma plimbam io asa, trecui si pe langa Sri Mariamman si cre’ca e ceva sarbatoare ca era un indian cu o oala pe cap peste care aruncau unii flori si se invarteau in jurul templului cantand chestii indiene.

Gasii un magazin mare care parea sa aiba si pantofi dadui pe acolo o tura pana gasii niste bascheti ieftini de la Kappa si mi-i luai. Si fix dupa ce-i platii gasii si Converse. Dupa ce ma tot uitai dupa Converse pe etajul cu incaltari.

Inapoi sa-i las la hostel, ocazie cu care mai prinsei o tura de ploaie. Dupa ma dusei spre Little India sa bag ceva de mancare. Gasii un biryani de pui, bunut. Mearsa bine cu un suc de lime.

Azi aflai de la ce ma-sa mi se tot face greata: de la apa imbuteliata de aci. Cum bag apa din sticla cum apare greata. Nu stiu de unde o aduc sau ce maimuta se pisa in sticle, da’ mi-a futut stomacul maxim. Acu stau pe sucuri, nu e cea mai sanatoasa combinatie, da macar nu imi mai e greata. Win some, lose some…

Si o alta chestie de o descoperii, la metrou miroase a aer proaspat, nu ai deloc senzatia ca esti in subteran. Nu stiu cum reusesc, da’s tare curios.

Cum se lasa seara incepu sa ma roada stomacul de foame si ma dusei la Burger King cu ultimii S$10 in ideea ca oi gasi io ceva de halit la banii aia, ca la restaurentele de langa nu gasesc nimic asa ieftin. Avusei noroc ca aveau promotie la niste meniuri si luai si io unul, si facui economie de vreo S$2.

Dupa haleu o luai un pic spre rau sa ma mai plimb un pic de ultima oara in Singapore. Cum mergeam io asa pe stradute dadui de multi indieni imbracati intr-un fel de prosoape asa de matase de la brau in jos iar pe umeri aveau un fel de coviltire care la margini aveau multe pene de paun. Cre’ca veneau de la Sri Mariamman si se duceau catre Little India.

Cu ‘on the cheap’ a fost chinuiala mare, ca e scump cu spume Singapore. In total, cu tot cu bascheti si cazare cre’ca am cheltuit vreo aproximativ S$420, ceea ce pare foarte decent la scorurile de pe aci.

Cu banii de pe garantia pe cheie de la hostel o sa halesc maine dimineata in aeroport ca am un zbor devreme. Acu o sa mananc si mai mult ca mai am vreo S$2 in plus :))

Si uite asa fusei si prin Singapore :)

siem reap on the not so cheap

16/01/2016

Trezit cu noaptea in cap, ca la 9 trebuia sa iau tuktuk spre aeroport, bagat niste micul dejun sub forma de omleta si juma de bagheta. Verificat bagajul, in principiu ca am portofel, telefon, pasaport si laptop.

Ajuns la aeroport, lasat rucsascul la bagajul de cala ca nu cre’ca incapea inauntru in ATR 72 cu care urma sa zbor.

Drumul pana in Siem Reap are escala in Pakse (se pare ca e undeva jos in Laos) si cum zborul are acelasi numar pana la destinatie, presupun ca stam un pic in avion pana se dau unii jos si se urca altii si mai departe la destinatia finala.

In timpul zborului am completat Arrival/Departure Card si Customs declaration.

Well, in Pakse ne-au dat jos, am intrat vreo 20min in terminal si dupa aia inapoi in avion. Cre’ca l-au curatat un pic.

Din Pakse multi francezi care vor sa se duca si ei in Siem Reap.

Dupa vreo ora asa de zbor am ajuns in Siem Reap si instant m-a luat cu transpiratie. Ca aci e cald, nu ca la munte sus in Luang Prabang.

Am mers un pic pana la intrarea in terminal, ca la astia moda e sa-ti dea drumul din avion si sa iti zica ‘mergi cam in directia aia pana dai de usa deschisa’.

Am gasit terminalul, racoros in sensul bun, adica nu era super frig ci asa… cre’ca vreo 22-24 de grade inauntru si fara umiditate.

M-am pus la coada pentru viza unde a trebuit sa completez un alt formular sa zic cum ma cheama unde ma duc la Cambodia si cat stau si alte crapuri complet nefolositoare pentru ei doar daca incearca sa imi faca phishing dupa :))

Viza costa 30 de dolari, iar ca n-am avut poza de viza la mine am mai platit doi dolari ‘service fee’ ca sa-mi scaneze pasaportul pe post de poza. Ieftin si bun.

Dupa aia am asteptat un pic pana mi-au returnat pasaportul cu viza, si ma dusei la control pasapoarte unde mi-au oprit Arrival Card, pe Departure Card mi l-au capsat de psaport si dupa repede sa-mi iau bagajul.

Trecui si prin vama sa lasa Customs Card unde am declarat ca n-am nimic de merita vamuit.

La iesirea trebuia sa ma astepte soferul de la hostel, ca facusem comanad de preluare. A venit ala din pula, m-am invartit ca o gaina capiata uitandu-ma de 10 ori la fiecare om de avea foaie cu semn daca nu cumva o scrie mic pe undeva numele meu.

$5 mai tarziu am ajuns la hostel prin serviciul de tuktuk al aeroportului. Tuktuk-urile astora sunt asa un fel de sarete trase de scooter, relativ interesant design-ul.

Check-in, ales pat jos ca e complicat cand ai patul de deasupra si m-am intains, ca au astia niste paturi late… super moi si bune.

Prin camera au mai aparut niste altii, un elvetian, o nemtoaiaca si un neamt, o tanti de prin state.

Stat un pic in pat, dupa aia iesit cu astia 3 in oras sa bem ceva si sa vorbim. Dupa aia inapoi, facut dus si lasat hainele la spalat. Mi-am lasat inclusivi blugii la spalat ca intrase sconcsul in ei in Laos si cu aerisitul doar nu l-am scos, m-am gandit ca poate iese daca da de apa cu detergent :))

17/01/2016

Trezit pe la 7 si un pic, ca la 8 plecam sa vand Angkor Archaeological Park, care e principalul motiv pentru care venii pana aci, adica mai exact: Angkor Wat.

Fresh asa ma lua tuktuk-ul, ma lasa la casa de bilete sa-mi iau bilet (biletul e nominal si iti face poza sa te verifice toti aia de prin parc ca esti tu ala de pe bilet) si dupa aia spre Angkor Wat.

Parcul asta cu toate templele este o imensitate si are cam ~400km^2, dar alea relevante din fericire se cam afla unul langa altul (relativ) si in 10min cam ajungi dintr-unul in altul pe tuktuk. Sa mergi pe jos e sinucidere curata.

Asa, ajunsei la Angkor Wat care este absolut super mega misto, iar dupa ce trecui podul si ajunsei inauntru pe bune, e ca Indiana Jones si Tomb Rider la loc, atat de misto e ca arhitectura, detalii si, si si: e simetric construit templul. Totul asa cu grija, ma tot gandeam cat de tare cre’ca era pe vremea aia sa poti sa mergi prin el, cand imperiul Angkor era in plina glorie.

Dupa ce m-am invartit pe toate partile in Angkor Wat, o luai spre Ta Prohm, o sectiune de temple prin care au crescut copacii si arata ca in povesti, ca piatra a ramas pe pozitii iar copacii au crescut  pe langa, arata asa de parca s’ar imbratisa natura cu templul. Plus faptul ca e si umbra… de vis.

Dupa Ta Phrom am mers spre Banteay Kdei, un alt complex de temple, un pic mai mic, tot asa cu verdeata printre ruine, prin asta cre’ca s-a filmat Tomb Raider.

Urmatorul complex a fost Bayon, care de fapt e un mega complex, mult mai mare decat Angkor Wat, un fost oras fortuit care a fost si capitala la un moment dat a imperiului. Acolo am gasit doua temple, unul se cheama Bayon iar alalalt am uitat cum se cheama.

Dupa ce le vazui, am dat de un del de terasa asa care dupa aia am aflat ca se cheama Terrace of Elephants ca are multi elefanti sculptati in profil.

La iesire m-am oprit la South Gate sa fac poze, care este o poarta foarte mare si foarte misto sculptata si cu un pod cu balustrade din mitologia Hindu si Buddhista.

Am ajuns la hostel pe la 2 rupt in dinti de oboseala, ca umiditate, plus caldura, plus mers pe jos, plus apa te consuma un pic asa.

Stat un pic in pat, dupa aia iesit cu nemtoaiaca la halit si baut. Gasii un restaurant de aveau broaste la gratar si imi luai si io o portie sa vad cum sunt. Well, au gust de pui si sunt un pic dulcege.

Ajunsei inapoi seara, cazut in pat rupt de oboseala si caldura. Facut dus sa ma simt iar om, ca aci pe langa faptul ca e cald si umezeala mai e si praf pe strada si vrei nu vrei se lipeste un pic de tine.

18/01/2016

Ma trezii un pic buimac de somn ca noaptea e un aparat de aer conditionat care face mai racoare decat mi-as dori eu si patura e subtire. Si mai e si un ventilator de face aerul sa vina si la mine in pat.

Cautai io pe Google sa vad unde e Land Mines Museum, gasii o locatie la vreo 25min de mers pe jos de la hostel si zic ca hai ca vad mine antipersonal, ca astia au milioane. Literlamente vorbind, se zice ca mai au cel putin cam 5 milioane ne-explodate si nu prea se stie exact pe unde sunt.

Ma oprii la un mic dejun care consta din o cafea (semi-oribila), un fresh de portocale, o bagheta si un fel de croissant. Si din nou la drum spre muzeu. Unde ajunsei io nu era nici un muzeu, era doar un fel de ceva care nici templu nu cre’ca era. Mai cautai o data Land Mines museum si gasii ceva ce pare oficial da la vreo 25km mai incolo de unde eram eu, asa ca zisei pas.

Cautai in schimb cum ajung la Angkor National Museum si era asa un pic peste garla. Vreo cre’ca 10min mai tarziu ajunsei la muzeu, platii $12 si fusei mega trist ca nu se pot face poze. Da macar muzeul merita, ca zice multe despre istoria Khmer-ilor in timpul imperiului Angkor si zice si chestii pe care nu le stiam depsre Hinduism si Buddhism.

Vreo 2 ore cre’ca dura sa vad muzeul si sa citesc divserse chestii pe pereti.

Mitologia astora este super jmechera, cu tot felul de animale cu super puteri, zei de tot felul, adica ii da fum maxim la aia greaca (ca e singura de o stiam). Si pare sa aiba logica :)

Dupa muzeu, in drum spre hostel, gasii o curte in care se pare ca puteai sa intri sa faci poze la statui si chestii pe acolo, bagai un set de poze si ma dusei sa halesc.

Alesei o mancare locala, Khmer Char Kdout. Care e pui cu fasole in pastaie, lemongrass, chilli si alte chestii intr-o coaja de bananaier si cu orez inabusit langa pe post de paine. Luai si un Mojito la Happy Hour, da fu slab alcoolizat.

Acu pauza la hostel, cre’ca ma culc un pic ca iar sunt rupt.

19/01/2016

Well, ieri m-am culcat si am mai miscat azi pe la 10. Am racit maxim, aseara abia m-am ridicat din pat si m-am dus teleghidat sa-mi iau un shake de banane ca nu halisem mai nimic toata ziua. In rest aspirina, apa si vitamina C.

Dupa cum ziceam, pe la 10 asa ma tarai pana la o crasma sa bag un mic dejun sa ma intremez un pic ca eram mega lesinat de foame. Bagai niste tortiila cu oua si bacon. Bune, cre’ca bacon-ul ala ma ajuta sa ma prind energie.

Pe la 13 asa o luai incet, incet spre Cambodia Land MIne Museum sa vad despre ce e treaba. 23km mai tarziu gasii 2 baraci cam goale cu multe postere, cateva mine si alte obuze. Se pare ca scopul muzeului e mai mult de awareness la ce-a mai ramas prin Cambodia din timpul razboaielor, iar banii dati pe bilete sunt folositi de scoala asociata muzeului sa ofere adapost, mancare si haine unor copii lasati fara diverse membre de mine antipersonal.

Dupa aia inapoi.

Azi nu fu deloc curent in Siem Reap, veni acu un pic cat apucai sa scriu un pic la articol, da pica iar. Si cum Murphy nu doarme niciodata, azi nexam curent => azi se gasi sa trebuiasc sa fac si ceva treaba :)) Si uite asa stateam io cu mobilu pe post de hotspot si cu laptopul dat pe minim la consum sa-mi ajunga bateria sa fac ce aveam de facut :)

Cat fu o mica gura de curent apucai sa-mi fac un dus sa dau jos jegul de pe mine, ca de ieri nu ma spalasem, ca daca mi-a fost rau am dormit in aceleasi haine cu doua paturi pe mine.

Cre’ca e cazul sa ma apuc sa-mi strang toalele, ca maine o iau iar de coada cu avioanele. Si sa ma duc sa-mi scot niste bani de la ATM cat o fi curent, ca dupa aia raman cu buza umflata ca n-am cu ce ajunge la aeroport.

20/01/2016

Dormit iar cu doua paturi pe mine, ca abia mi-am revenit un pic din raceala. Ma trezii devreme sa-mi fac bagajul, sa ma duc sa iau micul dejun, sa las un pic telefonul la incarcat si sa mai verific o data ca n-am uitat nimic pe aci.

Azi mai schimb un fus orar, da doar cu o ora, asa ca nu cre’ca o sa-l simt :)

Overall cam $300 pe distractia cu Siem Reap, dar Angkor Wat face toti banii.

luang prabang on the cheap

12/01/2016

Am ajuns pe la 17 si un pic, intr-un fel de semi-port la vreo 10km de oras. De acolo am platit 20000KIP pentru un tuktuk pana in centrul orasului. 7 oameni intr-o remorca, ca vitele.

In afara orasului drumurile sunt ca cam prin .ro, sparte, pline de gropi si asfaltate prost. Cu masini parcate aiurea pe strada :)

Am ajuns in centrul orasului, ne-a dat ala jos si aia a fost. Am gasit pe unul sa-l intreb unde draci e hostelul unde stau, ca nexam SIM in telefon si nexam internet. Am aflat, e aproape de centru (cam tot e aproape de centru) si m-am dus sa ma gazez. Hosteul asta e intr-un fel de fosta casa coloniala si cre’ca au convertit niste camere de servitori in dormitoare, au inghesuit 2 paturi suprapuse intr-o camera si aia a fost, l-au facut Guest House :)

Am nimerit cu un spaniol si cre’ca doi nemti in camera.

Am lasat rucsacul si restul de chestii, si m-am dus prin oras sa caut un SIM de date sa bag in telefon. Am asit 5GB de date pentru 70000KIP, care inseamna ceva sub $10, lucru foarte bun de altfel.

M-am invartit un pic pe acolo prin centru, lucrurile arata similare cu alea din Thailanda, nimic nemaivazut aici.

M-am intors la hostel si nani, ca 3 zile de drum au cam inceput sa-si spuna cuvantul.

13/01/2016

Trezit de dimineata pe la 8, dusuit, bagat micul dejun care fu bun (omleta cu paine) si ma dusei sa vad chestii prin oras.

Imi luai teapa cu muzeul national Luang Prabang, ca 30000KIP intrarea da fara poze. Si fara  poze la modul ca sunt unii de stau cu geana pe tine si cum te-au ginit te pun sa stergi pozele. Eu tot reusii sa fac vreo 2-3 pe sestache cu telefonul, ca am zis futu-i, daca tot imi luara banii…

Astia spre deosebire de thailandezi, cer bani pentru temple: ori pentru intrare, ori pentru poze. Cum te prind, te mai ard de cativ KIPs acolo.

Fusei dupa aia la un templu de e pe un deal in mijlocul orasului, facui niste poze la oras si cam atat, ca sus era doar o stuppa si un mic templu cu un Buddha si mai mic.

Alte temple, alti bani, alte poze. Singurul mai spectaculos asa fu unu dea avea un fel de barca inauntru cu decoratiuni misto.

Gasii o cafea si-un croissant, chiar okish asa, ca cel putin in .th, sa gasesc o cafea buna la un pret decent era misiune imposibila.

Dupa aia o mai arsei aiurea pe strazi, pe la 2 asa ma dusei sa-mi fac un masaj in stil Lao. O idee proasta, ca m-a jucat aia in picioare si cre’ca mi-a rearanjat coastele, ca masajul astora e dur rau. M-am mai jucat una in picioare prin Chiang Mai si mi s-a parut dureros, da mi-am schimbat azi parerea, ala era chiar uman in Chiang Mai comparativ cu asta de azi. Macar imi dadura o apa plata moca la final. Probabil sa-mi trag sufletul.

Dupa aia halii o mancare traditionala, un fel de stufat picant de pui. Mancai puiul si legumele pe care le-am identificat ca ar fi comestibile pentru mine. Maine cre’ca ma duc sa bag un burger.

Gasii un loc cu bere european si dadui un purcoi de bani pe un Hoegaarden, da merita. Prima bere normala in mult timp.

Ajunsei la hostel, imi facui rezevari la toate avioanele de acu incolo, ca mi s-a cam luat de atata de atata plimbat.

14/01/2016

De dimineata m-am trezit pe ploaie, cu noaptea in cap pe la 8 fara un pic. Evident dus si alte activitati matinale, dupa care m-am dus sa ma invart aiurea prin oras. Mai gasii un templu, mai facui cateva poze, baui o cafea ‘Lao style’ care e o cafea la filtru pusa intr-un pahar, un ‘pain au chocolat’ care era un fel de croissant cu nutella cum se vindeau o data cand eram io mic la scoala pe post de corn.

Imi mai luai niste plasturi, tre sa ma mai tina un pic pana dau e o tara civilizata sa fac o vizita la o clinica sa vad ce ma-sa are de nu se vindeca duda aia de rana de mi-am facut-o de la slapi in Bangkok.

O arsei un pic pe net sa vad care mai e starea natiunii. Well, la fel de maro si putitoare ca atunci cand am plecat, deci nimic nou in aceasta privinta.

Imi luai hainele de la spalat, tre sa-mi trag rucsacul pe hol sa-l aranjez un pic ca in camera nu e loc. Deschisei geamul sa aerisesc ca era cam lipsa de aer.

Cre’ca tre sa-mi spal blugii sau sa-i aerisesc. Sa vad cum e vremea la urmatoare destinatie, ca parca i-as aerisi ca poate iese mirosul din ei fara spalat.

Cam plictisitor Luang Prabang asta, ma asteptam la ceva mai mult de la un oras pe lista UNESCO World Heritage. Da in afara de oameni care vor sa vanda chestii la turisti si turisti, nu prea e nimic de facut. Macar e relativ ieftin si asta cre’ca e primul care chiar o sa fie ieftin cum trebuie.

Imi luai bilet sa vad o cascada, Kuang Si, acu astept cuminte sa se faca ora de plecare. Ar cam trebui sa ma duc sa-mi iau ceva de halit si sa las laptopul la incarcat, ca fac cicluri aiurea cu bateria.

Drumul pana la cascada trece prin niste locuri similare cu drumul ala national de strabate judetul Dambovita, cu case darapanate, copii de se joaca pe strada, tuk tuk-uri in loc de carute, lipsa asfalt si poduri nerenovate din 1900 toamna care scartie la o dubita care trece pe ele si to asa.

Inainte de intrarea la cascada exista un proitect sustinut de niste francezi de salvat ursi din captivitate.

Dupa ce am platit intrare, am inceput incet incet sa merg spre cascada. Drumul e foarte misto si cascada reprezinta de fapt mai multe, una un pic mai mare ca alta pana la aia finala care e foarte inalta. Peisajul este foarte foarte misto, cu laculete turquoize, caderi de apa super super misto, iar modul in care o descoperi… ar fi o frumoasa poveste, incet, pe ascunse, ca drumul e serpuit, nu stii ce va urma…

Dupa ce am ajuns sa vad cascada mare in toata splendoarea ei, m-am apucat sa urc pe deal in sus sa vad e unde vine. Mereu am vrut sa stiu de unde vine o cascada.

Urcusul, desi vertical e vorba de ~60-70m, este foarte foarte abrupt, natural, te tii de ce poti si incerci sa nu-ti rupi gatul :) L-am dovedit. Cand am ajuns sus mi-a picat fisa ca mai tre sa-l si cobor, ceea ce e un pic mai dificil decat urcatul.

Dupa ce m-am intors, am mai facut niste poze, iar de la intrare mi-am luat niste banane coapte sa vad cum sunt. Tot ce pot sa zic e ca’s interesante si merg o data, da nu e cvea ce-as manca de prea multe ori.

Seara, bagat repede un curry cu pui si somn, ca am ajuns rupt la hostel, ma dureau umerii ceva de speriat.

15/01/2016

M-am trezit cu muci, ca am reusit sa dorm un pic descoperit azinoapte, m-am dus la o farmacie sa-mi iau vitamina C si niste aspirina, am bagat si un shake de fructe de control. Imi luai si niste pansamente, ca duda aia de buba tot nu se vindeca ca nu pot s-o las  sa stea la aer mereu sa apuce sa faca coaja iar prin bandaj nu pare sa respire cum trebuie.

Ma intorsei la hostel si dormii un pic ca eram mega rupt, dupa aia ma dusei sa halesc. Gasii un peste inabusit cu lamaie, bunut, n-am ce zice. Incercai sa beau un latte da fu oribil si luai doar cateva guri din el.

Mai bagai un shake de fructe. Vitamine si chestii :)

Acu la hostel sa imi fac planul cu impachetatul ca maine o iau iar din loc.

Mno daca tot am timp si-o frec aiurea, sa zic un pic si despre Luang Prabang: overall e cam teapa asa. Adica e super mega orientat pe turism, in locuri de pe langa oras: elefanti, stat cu triburile, plantat orez, vazut chestii. Asta cu triburile cre’ca e cea mai mare teapa, ca tot ce zic despre aia e ca uite cum e viata traditionala in Laos, la Khmu si Hmong. Ca si cum ai zice ca la in .ro la tara toti poarte costume populare non-stop :) la fel si cu elefantii, au unii reclama ca ‘Maxi is waiting to meet you’, unde Maxi e un pui de elefant de la o ferma. Imi inchipui ca le face panarama fermierilor de-l au in fiecare seara daca nu-si fac norma de adus oameni noi pe care sa-i intalneasca el…

Cum iesi din centru un pic, zona turistica, e totul spart si vai de capul lui, cu drumuri de pamant, infundate ca pe aici mai ploua asa din cand in cand fiind o zona semi-montana.

In fiecare seara, strada principala din centrul orasului se inchide si se deschide Night Market, o insiruire de corturi in care se vand chestii facute local, tricouri, sandale, papuci si toate crapurile posibile. Toata lumea vinde aceleasi lucruri, la nesfarsit. Pe vreo 2 alei laterale este un fel de Food Market in care ai cam 2 optiuni: ‘All you can eat’ la vreo 15000LAK pe farfurie, cam orice in afara de carne si carne de pui/porc si peste. Cam toata, cu exceptia porcului e facuta la gratar, aia de porc e de obicei prajita.

Masa de seara o servii la Night Market. Initial incercai niste carnaciori de-ai lor, da luai o gura dintr-unul si ii aruncai ca erau aproape numai grasime. Dupa aia bagai o pulpa de pui la gratar cu sos chilli dulce nepicant. Aia fu buna. Ma mai invartii un pic si acu din nou la hostel, pusei ceasu sa sune ca dimineata o iau din loc. Cre’ca in curand trag obloanele sa-mi mai treaca un pic din raceala, ca ii mai dadui cu pastile.

De ieftineanu a fost okish, am scos de la bancomat echivalentul a 135EUR pentru 4 zile de stat aici, cu halit in oras, halit pe barca (ca primii bani i-am scos in Pak Beng). Mai am sa platesc dimineata vreo ~ $25 cazarea aici + spalatul rufelor, da sper sa pot plati cu ce LAK mai am si restul cu cardul, ca dup aia nu mai am ce sa fac cu ei.

In mare cam asta a fost experianta mea cu Laos si in special cu Luang Prabang.

slowboat: chiang mai – luang prabang

10/01/2016

M-am trezit de dimineata cu noaptea in cap sa halesc, sa mai verific o data bagajul si sa astept pe cine trebuia sa vina sa ma ia de la hostel sa ma duc la barca.

Ce halisem aseara insa a avut o alta parere si dupa ce aveam tot bagajul facut si gata de plecare, eu nu stiam cum sa-mi desfac pantalonii mai repede sa nu fac pe mine. Si uite asa m-au luat niste crampe din alea de cre’ca cam atunci cand esti violat in cur de negri. Am scapat, da asa, la limita, inainte sa vina soferul. Am si dormit un pic, de control, ca zic ca poate-mi trece.

Nu mi-a trecut. Drumul asta pana in Luang Prabang e lung si prima zi inseamna mers cu microbuzul din Chiang Mai pana in Chiang Kong, pe malul Mekong-ului. Si drumul e de la munte si la mai munte un pic, cu serpentine pe drumuri ca in Romania. Norocul meu a fost ca am stat pe primul rand si puteam sa vad in fata.

Cea mai buna descriere a drumului a fost un dildo in gura si unul in cur, care faceau cu randul care sa mi-o dea mai tare. De la ~11 asa dimineata pana pe la 6 seara. Am fost asa futut ca in Chiang Rai am ratat White Temple, unde facuse microbuzul pauza.

Am ajuns intr-un final glorios in Chiang Khong, intr-un fel de tabara asa, cu cabanute de lemn, cu lacate la usa, cu bai in curte. Am mancat niste orez, ca m-am gandit ca e singura chestie sigura de la care am sanse sa nu-mi petrec noaptea pe buda, mi-am luat cheia de la cabanuta, m-am bagat sub patura si n-am mai miscat vreo cateva ore. Am incercat la un moment dat sa ma dau jos, da’ cum m-am ridicat in picioare m-a luat cu ameteala si cu greata, am zis ‘gata boss, am priceput mesajul, ma bag la loc’.

11/01/2016

M-am mai trezit cand au inceput sa cante cocosii. De ani de zile nu am mai auzit cocosi cantand, daramite sa ma mai si tezeasca. Mi-am pus o perna in cap, am mai reusit sa dormi un pic si pe la 7 fara un pic am iesit din camera, okish chiar spre bine.

Spalat pe dinti si dus la baie, impachetat, luat micul dejun si cumparat o perna pentru barca. Ca face bine la cur.

Am schimbat 3250THB pe $81 si am asteptat imbarcarea in microbuz sa trecem podul prieteniei.

La vama la iesirea din Thailanda ne-a facut soferul instructaj ce sa facem si cum, si foarte important cum ne regasim pe partea ailalta.

Verificat pasapoarte, pus stampila de iesire, platit 20THB pentru o plimbare scurta cu autobuzul pe podul prietenei (Friendship Bridge no. 4). Cum n-am prins loc jos, mi-am pus posetica cu laptopul, ochelarii, incarcatorul de telefon si castile pe suportul de bagaje si m-am tinut de ce-am putut pana am ajuns la vama din Laos.

Mi-am luat rucsacul de la cala autobuzului, un formular de viza la sosire si m-am apucat sa completez. Dupa ce am completat, am simtit asa cum mi-a intrat o pula cu tot cu coaie pana in stomac: uitasem sa-mi iau posetica din autobuz. Am inghitit in sec, sa se duca un pic gustul si m-am uitat lung la autobuzul care tocmai plecase si semana cu ala in care fusessem.

I-am rugat pe niste elvetieni sa le zica la oamenii de pe partea ailalta sa ma astepte un pic ca mi-am pierdut chestii si incerc sa le recuperez.

Am asteptat pleostit sa vina autobuzul inapoi, m-am urcat grabit in el; am mai cautut pe acolo in caz ca o fi dat-o careva jos sau o fi luat-o soferul s-o puna in fata, da pula posetica.

Am mai asteptat unul, ca parca erau doua semi-identice, am cautat si in ala, la fel, nexam posetica Ma duc la sofer, ii zic ca am pierdut posetica si ca ii dau bani daca o gasesc. Brusc devine amabil, cauta, da prin statie sa caute si in alalalt, nexam.

Acu ce rahat, m-am apucat sa numar banii sa ma pun la coada la viza, ca daca posetica n-am… Dupa o tura de coada, m-am gandit ca ce-ar fi sa mai dau o tura prin vama, poate, poate oi fi luat-o cu mine da s-o fi uitat pe vreun scaun ceva in invalmaseala aia.

Pe un scaun, pe langa niste bagaje era si o posetica care semana cu a mea. Ii intreb pe aia de erau langa ea daca e a lor si zic ca nu, si intreaba: Is there a laptop inside? Io zic ca Yes, ma uit la ea, o miros si era posetica mea. Mirosea a sandwich-ul dinauntru primit de la cabanute pe post de masa de pranz.

Nu stiu cum sa descriu ca mi-am recuperat laptopul si ochelarii si ce mai aveam prin ea. Happy happy, joy joy!

Am stat la coada la viza, am platit $1 ca n-am avut poza si au trebuit sa-mi scaneze pasaportul, dupa aia am platit taxa de viza, $30 si am trecut granita in People’s Democratic Republuc of Lao.

Acolo am fost imbarcati intr-un autobuz si dusi in Huay Xai, un mic orasel de pe granita unde am fost imbarcati intr-un slowboat cu destinatie Pak Beng. Pentru ca am ajuns ultimii, am prins locurile din spate, fix langa motor.

Unde am supt-o 7 ore de zgomot pe de o parte si vreo 3-4 ore de frig. Ca am uitat ca pe apa cand mergi cat de cat repede e racoare. Si eu ca jmecherul doar intr-un tricou.

Mi-era asa frig in anumite momente ca stateam cu degetele in urechi langa motor ca era cald. Motor care era deschis la liber, si era foarte important cand trecit pe langa el sa nu te impiedici ca ajungeai carne prajita instant.

Intr-un final am ajuns in Pak Beng, mi-am luat bagajele si am luat-o pe jos spre cazare, ca nu ne-a luat nimeni din “port”. Lucrurile simple sunt alea care fac omul fericit: un pat curat si un dus cat de cat cald. Cireasa de pe tort a fost faptul ca am gasit si sapun, ca astia in oras gel de dus nu vindeau si eu l-am uitat pe al meu in Chiang Mai.

Hotelul era fix din ala comunist cum se mai gasesc pe la noi prin orase uitate de lume sau pe la mare, alea de 2**. The best the 70s could offer.

Am halit la un restaurant indian, 44000KIP (~5EUR) un Chicken Massala + 1 Roti si o bere mica la cutie.

Hotel, dus, somn.

12/01/2016

Am dormit neintors pana pe la 6:45 asa, m-am trezit, am luat micul dejun, am baut o semi-cafea si am luat-o spre slowboat cu rucsacul in spate si posetica de gat sa prind locuri bune in fata.

Am avut noroc si am prins super in fata loc, cam langa aceeasi oameni cu care am mers ieri in barca. Cu tricou, bluza de corp si hanorac pe mine am reusit sa tremur mult mai putin. A fost frig azinoapte si binisor a inceput sa fie pe barca pe la 12 asa, cand s-au mai ridicat si norii si a iesit soarele.

Mai o muzica, mai niste poze la Mekong, mai ciugulit dintr-o gustare, a trecut timpul. S-a mai oprit barca sa ia si sa lase oameni pe traseu.

Pe la 5 si un pic asa am ajuns la vreo 10km de Luang Prabang unde am fost debarcati. Mai departe in oras se merge cu un Tuktuk de 6-7 persoane, 20000KIP pe cap de vita furajata.


  • Chiang Mai >>> Chiang Khong: ~300KM
  • Huay Xai >>> Pak Beng: ~136KM
  • Pak Beng >>> Luang Prabang: ~159KM

~600KM in 3 zile.

chiang mai on the cheap

07/01/2016

M-am culcat la 1, m-am foit in pat certandu-ma cu niste furnici, m-am trezit capiat pe la 03:45, m-am imbracat, incaltat, dus la baie pentru chestii, verificat ca mi-am luat totul prin genti. Impartit laptop + incarcator + incarcator de telefon in poseta s-o iau cu mine separat in caz ca imi cantaresc astia bagajul, ca ziceau ca maxim 7kg de luat carry-on.

Ocazie cu care am descoperit ca cre’ca pe aeroporul din Samui mi-au ciordit cablul de incarcat telefon la masina. Imi placea cablul ala nespus de mult din motive de paranoia: avea mufate doare firele de curent in el si imi puneam telefonul la incarcat oriunde gaseam un USB fara stres ca poa sa ma faca cumva la telefon. Era ascuns bine in poseta.

Pe la 4 si un pic ma rostogoleam pana la 7-Eleven sa-mi iau o cutie de Espresso. Ocazie cu care niste ladyboys ma invitau languros la ei in camera. Unu chiar avea niste tate misto :))

Cam tot atunci veneau de prin carciumi diversi cu prietenele inchiriate.

Pe la 4:20 veni nenea cu masina sa ma duca la aeroport. Am facut o alegere buna, ca a fost un Camry spatios, a fost foarte bine. Cam 40 de minute mai tarziu eram in aeroport.

La primul control de securitate am ramas fara gelul de dus si fara o sticla de vodka de tot am carat-o dupa mine din DOH duty free. Sa fac check-in la bagaj la cala ar fi fost vreo 900THB si am zis ca pas, deja devenea scump drumul.

Mi-am luat o cafea si un sandwich cat am asteptat imbarcarea. Am mai facut o data control de securitate. Cu fix aceeasi oameni, chiar erau bucurosi sa ma vada, ca le-am dat sticla de vodka mai inainte la primul control si le-am zis ‘happy new year, enjoy it’. Ca nu o vedeam aruncata cu restul de crapuri de le opreau la luat in avion.

Urcat in avion fara nici o dilema si o ora si ceva mai tarziu eram in Chiang Mai (CNX). Evident rupt de somn. Taxi de la aeroport pana fu doar 160THB pana in usa hostelului.

Platit, lasat bagaj si cum check-in e abia la 14, o luai impleticindu-ma de somn pe stradute pana dadui de temple.

Si din templu in templu in templu se facu 12 si ceva.

Sunt ca in povesti templele aici, foarte foarte frumos decorate, cu tot felul de figuri mitologice, multe multe statui ale lui Buddha.

Si ce e iar foarte frumos, fiind asa un pic mai la munte, nu e asa cald, e incredibil de placut, ca o dupa-masa de vara cu briza racoroasa. Orasul are strazi inguste, multi pomi, poti merge mult si bine pe la umbra, si din ce ginii o caruta de temple.

Acu sunt inapoi la hostel sa astept sa se faca 14 sa ma pun in pat si sa dorm vreo 2-3 ore cat sa-mi revin, da nu prea mult da dupa aia oha somn la noapte. Si evident scriu ce facui ca poate uit.

Asa, mancai un pic juma de supa Tom Yum cu creveti si niste creveti cu orez. Cred ca ar trebui s-o dau si pe peste, ca prea am exagerat cu crevetii. Acu mi se umfla orezul in stomac ca-i dadui si cu apa si parca’s d’ala de stau sa explodez.

Maine o sa-mi inchiriez un scooter sa ma duc pe coclauri ca’s niste chestii de vazut prin padure.

Am inchiriat o bicicleta si m-am apucat sa ma invart un pic prin oras. Nu mai mersesem cu bicicleta printr-un oras pe langa masini & stuff de prin Olanda, aci e si mai interesant ca e toata lumea la gramada, dar soferii si scuteristii sunt civilizati si nu te preseaza sau sa te claxoneze.

Evident, m-am ratacit si m-am plimbat un pic aiurea pana mi-a venit geniala idee sa-mi pun telefonul in cosul din fata cu Google Maps pornit. Am ajuns frumos la hostel, dupa niste combinatii de schimbat benzile fara oglinzi, trafic la ora de varf si alte cele :)

Mi-am adus aminte ca n-am gel de dus ca mi l-au oprit in aeroport la Pattaya si iar pe bicicleta sa caut un 7-Eleven. Am gasit un magazin cu tricouri la 100TBH bucata si mi-am luat vreo 3. Aproape de hostel mi-am adus aminte ca gel de dus tot nu-mi luasem; inapoi la luat. Am dat de un fel de magazin en-gros cu chestii cosmetice si mi-am luat gel de dus, periute de dinti, apa de gura si deodorant roll-on (pe aici am dat-o pe roll-on ca spray mare nu gasesc la deodorant folosesc eu).

La intoarcere, ca tot incepuse sa ma enerveze mustata ca se se facuse tare, m-am oprit la un nenea frizer din asta “de cartier” aproape de tot de hostel. El nu vorbea engleza, eu nu vorbeam thailandeza. Mi-a aratat niste poze cu tunsori, am ales una si s-a pus pe treaba. E prima oara cand ma tund dupa “template”, omul era amabil da nu intelegea ce-i aratam, asa ca am lasat-o cum o fi sa iasa. Cu ocazia asta m-am si barbierit si-am dat barba jos. Acu mi se pare dubios, ca nu imi mai vazusem fata curata de vreo 6-7 luni. Singura comparatie pe care am gasit-o a fost ca arat a strut :))

In camera am facut cunostinta cu colegele de camera, ca s-a nimerit sa fie restul de ocupanti numai femei. Am mers sa halim ceva peste drum, ceva discutii din astea de socializare. Am mancat ‘fried rice’ care e un fel de pilaf prajit un pic in wok. E bun si te umfla imediat.

Dupa haleu, ca era vreo 9-10 asa, am luat-o spre un fel de club/bar numit Zoe in Yellow. Houseareala pe acolo, mi-a placut, bautura ieftina (130TBH un Mojito). Astea s-au bagat in seama cu niste unii si s-au dus in lumea lor. Am dat pe acolo de niste oameni, printre care si un thailandez de mi-a urat bun venit la el in tara, foarte de gasca omul.

La 12 fix s-au tras obloanele si toata lumea data afara din club. Si din restul de cluburi, ca era un fel de piata (cam cum e aia cu tarabe in .ro) si multe carciumi de toate marimile. Toate inchise la 12.

Pe acolo era si un gigel, Eddie de prin Boston care a zis ca no worries, bagat in seama cu astea, avem transport, mergem in alta carciuma. Pe thailandez il chema Jojo si avea un hotel unde statea Eddie asta si il plimba prin oras sau pe unde avea nevoie.

Eddie asta arata a varianta slaba a lu asiaticului gay din serialul Young and Hungry, ca idee.

Si uite asa am ajuns la o discoteca thailandeza. Ne-a facut Jojo instructaj: stati intre voi, nu spargeti nimic, fiti respectuosi si daca e ceva veniti la mine, nu faceti gesturi dubioase.

Acolo la intrare ne-au controlat aia de 2 ori sa n’aveam chestii pe la noi, ne-au pus sa citim regulamentul si sa confirmam verbal c’am inteles. Prin discoteca, la fel, misunau din astia de la securitate. Cred ca thailandezii astia sunt oameni cuminti asa in general, da maxim de periculosi cand le sare mustarul, ca altfel nu-mi explic atatia oameni de securitate.

Eddie a fost generos si s-a ocupat de intrare si bauturi. Nu stiu daca el sau alcoolul din el, da n-am zis nici unul nimic. Am baut un fel de whisky thailandez numit 100 Pipers, cu cola si dansat pe muzica electronica. Cre’ca am mai zis, imi place aci la stia muzica din cluburi.

Am bagat la dans pe scena de langa DJ (acu imi dadui seama ca nu stiu cum sa scriu in romana DJ la plural).

La 02:00 s-au tras obloanele si aci, si ca orice oameni care pleaca din club dupa zbantuiala si bumtzi bumtzi ne-am dus sa halim. Shaorma astora dupa club este ‘fried rice’ cu diverse. Eu mi-am luat cu pui. A fost super bun, intr-un restaurant exclusiv in thilandeza, noroc cu Jojo ca ne-a tradus ce optiuni exista si a comandat.

Pe drum spre haleu, incepuse Eddie sa se laude ca “I’m the one percent, if you know what I mean”. In gandul meu, bine boss, arde-o tot asa.

M-am culcat, un pic ametit, tras plapuma pe cap si aia a fost.

08/01/2016

Ma trezii cu o usoara durere de cap de la bere (prima bauta la masa de seara), 2 Mojito si 2 pahare de whisky de al lor cu cola. Imi facui baie, ma imbracai intr-unul din tricourile noi, scosei hainele murdare din rucsac, le pusei intr-o punga si le dadui la spalat, ca se stransesera vreo 4 zile de haine. Imi schimbai si plasturele la picior, starea bubei pare sa fie la fel, azi poate ma duc la farmacie sa iau niste spirt ceva sa pun peste.

Scrisei ce-am facut ieri im timp ce-am halit niste muesli cu gust de tarate si fructe proaspete. Cam o ora jumate a durat de la sculat sa ajung cam pe aici cu scrisul si capul mi-a trecut cam 80%, o cana de apa o rezolve si restul.

Dupa multe exercitii si ceva experienta, am ajuns la punctul ala in care stiu sa ma opresc cam la fix cand e vorba de party si alcool, ca sa fie bine dimineata :)

Fusei sa scot niste bani, ca scooterul de inchiriat e ieftin, da garantia e scumpa. 250TBH pe zi, 3000TBH garantie. Nu mai vru nimeni garantie, da acu n’am pasaport.

Luai scooterul si pornii spre Wat Phrathat Doi Suthep, unul din templele misto de pe aici prin munti. Pe drum ma oprii sa fac poze la oras de pe un fel de balcon facut special sa poata lumea sa se opreasca si sa faca poze misto. Imi luai si un ciocanel de pui facut pe gratar ca incepuse sa mi se cam faca foame.

Condusul in oras marisor e un pic diferit de cum ma invatasem io pe insula, da incet incet dovedii problema.

In drum spre templu, pe partea mea de mers vazui semn cu Chiang Mai Zoo. Si intrai. Luai bilet si ma dusei sa vad chestii. Am vazut-o la foc rapid ca am sarit peste ce pot vedea si in Europa la zoo, iar aici m-am oprit la: zebre, panda, koala, maimute, papagali din astia tropicali, pasari flamingo, rinocer indian si inca cateva chestii de-mi scapa.

Zoo asta e foarte mare, ma ratacii un pic asa prin el.

Pana la templu foarte misto, urcat pe munte cu serpentine, soare, caldurica… ce misto ar fi fost cu moto si cu ceva echipament sa pot sa ma dau tare, asa in tricou si pantaloni scurti…

Ajunsei acolo, luai bilet (ca asa sunt rugati strainii sa faca, pentru ajutor la facut mentenanta la templu) si intrai inauntru. Acolo vazui multe multe statuete cu Buddha, niste dragoni misto de tot, un Buddha de smarald verde, foarte misto.

Templul in sine e destul de inghesuit, si nu prea se pot face poze calumea. Mai facui niste poze la oras ca au acolo o terasa misto si se vede tot.

Mai sus de templu in munte e un palat, da cand ajunsei io era inchis, ca program pana la 16:30 si eu ajunsei la 16:40. Pe drumul spre palat, era asa mai multa umbra si instant mi-am adus aminte de frigul de munte si mersul pe moto. Stransei din buci si din dinti si mersei mai departe, ca optiuni oricum n-aveam :))

Cand coboram vazui semn de o cascada, ma dusei spre cascada. Si acolo inchis, tot la 16:30. Or face economie la apa…

In oras ma oprii la un mall sa vad cum e si cum imi era foame imi luai o supa picanta de calamar cu ou. Mi-a luat gura foc, deci moama cat de picant mananca astia. Super buna supa, da cre’ca de asta sunt asa in forma, ard condimentele alea toata grasimea :))

Dupa, tot pe acolo de pe unde imi luai supa vazui inghetata japoneza, Shibuya Soft, si imi luai una cu ceai verde. Buna inghetata.

Inapoi spre hostel ca sa scriu ce facui ca sa nu uit si ma gandesc sa ma duc sa ma plimb prin oras cu scooterul mai incolo cand s-o mai elibera traficul.

Partea buna cu neplatit garantie e ca platii excursia de maine. Partea proasta e ca vin sa ma ia intre 06:30-07:00, asa ca trebuie sa ma culc devreme de tot.

Ma plimbai un pic prin oras cu scooterul, imi luai slapi normali, ca ailalti mi-au pizdit piciorul maxim. Mancai sticky rice cu durian. Are durianul asta un gust cand e fiert in lapte de cocos… nu stiu cum rahat de l-am mancat.

La intoarcere m-am ratacit si ma invartii aiurea mai mult de juma de ora pana gasii iar drumul.

09/01/2016

De dimineata ma trezii la 06:00 ca veneau oamenii sa ma ia sa ma joc cu elefanti pe la 06:30. Au venit la 7 si un pic. Am fost mega-inspirat sa-mi iau un hanorac pe mine, ca m-au zvarlit in portbagajul unui pick-up. Masina a venit la pachet cu vreo 3 persoane, eu a patra si pe drum au mai cules vreo doua.

Vreo doua ore mai tarziu, dupa serpentine si drum din ala de tara prin munte am ajuns la elefanti. Ce bine ca n-am baut cutia aia de espresso de mi-am luat-o de dimineata.

Elefantii in numar de cinci, patru mari si un pui de vreo 2 ani asa. Ne-am schimbat in niste veste ale localnicilor sa ne asocieze elefantii cu prieteni si ne-am dus sa facem poze, sa le dam de mancare si sa alte chestii elefantesti.

Cu ocazia asta am apucat sa ma apropii si eu de un elefant si sa-l mangii si evident sa-mi fac o poza :)

Dupa datul de mancare, am facut poze cu elefantul cand ne imbratisa cu trompa, foarte misto treaba. Dupa imbratisat au urmat pupaturile, adica iti punea ventuza aia de tromp pe obraz si te aspira un pic. Cam asta e sentimentul cand te pupa elefantul.

Dupa asta ne-am schimbat in costum de baie si am mers la rau sa-i spalam pe elefanti. Poze n-am facut ca telefonul nu e rezistent la apa si a am intrat pana aproape de brau in rau. Sa moara ma-sa ce rece era apa, fix rau de munte cu apa sloi. Mi-au inghetat toate cele. Da am dat cu apa pe elefanti, i-am luat cu peria, distractiva treaba.

Pe drumul inapoi spre locul unde trebuia sa ajungem, s-au speriat elefenatii de un caine si au luat-o un pic la fuga. Eu eram inainte, da vreo doi care s-au nimerit pe langa ei erau s-o mierleasca un pic, vorba aia: Cu ce te fute elefantul? Cu piciorul :))

Elefenatii astia sunt organizati sub forma de turma si al batran e lider. Unu din ei a fost o data muscat de un caine si de atunci cand vede turma un caine se sperie maxim. Pufaie cu trompele in pamant si fac galagie.

Haleu sub forma de ‘fried noodles’ plus ananas si lubenita. Bun, ca m-a obosit un pic treaba. Am mai facut niste poze, filmat un pic si dupa aia inapoi in duba.

Pe drum am mai discutat una alta cu oamenii, ca acu ne cunosteam asa un pic, am ajuns la concluzia ca asa cum ne zgaltie duba e fix cum se simte sacii de cartofi. Ocazie cu care ne-am dat seama ca si cartofii au suflet.

Pe drum am tras un curent maxim, da hanorac nu mergea ca era cald. Am prins si un accident de multe scootere pocnite.

Uitandu-ma la oameni mi-a picat fisa de ce au asiaticii astia ochii mici si alungiti: ei de mici merg pe scooter fara casca, si ca sa vada si sa nu le intre chestii in ochi, tre sa mearga cu ei asa intredeschisi si de la vant se alungesc.

Mi-am luat rufele de la spalat, mi-am recuperat pasaportul lasat garantie la scooter, imi facui baie sa scot mirosul de elefant din mine.

Auzii ca azi e un fel de piata de noapte si ma dusei sa vad despre ce e vorba. Bagai un calamar pe gratar si un porumb fiert sa imi readuc limba la simtiri, ca avu calamarul ala un sos picant de mama mama.

Facui economie la tuk-tuk si venii pe jos de la piata spre hostel, cam juma de ora asa cu Google Maps.

Acu e zece seara si tre sa ma apuc sa ma impachetez ca gata, maine e ziua in care plec din Thailanda. Tre sa gasesc dimineata o casa de schimb, ca n-am ce face cu atatia THB la mine. Am un chef maxim de impachetat :))

Per total, Chiang Mai a iesit cel mai bine pret/distractie. A durat un pic pana sa ma prind de controlul costurilor, da acu e bine. Cred ca 200EUR in total cu toate distractiile + cazare.

pattaya on the cheap

04/01/2016

As vrea sa zic c’am dormit azinoapte, da nu prea. Iar de dimineata, cu noaptea in cap a inceput toata lumea sa troncane de parca plecau toti o data. So iar sunt pus in cap cu somnul.

Dupa experienta trecuta cu 20+ ore in autocar si alte cele, din Koh Samui mi-am luat un avion spre Pattaya. M-a usturat un pic, ca a fost vreo ~150EUR, dar am ars-o mega cool in aeroport cu mancare si sucuri puse la dispozitia pasagerilor si doar o ora de zbor pana la destinatie.

In aeroport avusei noroc si nu a trebuit sa dau banii pe taxi, am gasit un microbuz cu 250TBH pana la usa hostelului, ceea ce e foarte bine, considerand faptul ca un taxi ar fi fost cel putin 700TBH. Mai era un autobuz la 150TBH, da pleca la 16:00 si nu stiu unde ma lasa in oras. Azi aflai ca un 1TBH ~= 1.2RON.

Ma dusei sa-mi caut pastile de malarie, da alea recomandate de doctora din Bucuresti nu sunt, tre’ sa iau doxiciclina, asta e ce se da acum pe aici. Nimerii pe la o clinica la care imi zise unul care cre’ca era doctor ca nu mai e malarie in Thailanda, asa ca tre sa vad daca o fi musai nevoie sau nu sa mai iau din alea. Nu ma incanta prea tare doxiciclina ca tre sa iau cu 2 zile inainte de zona unde e posibil sa fie malarie, dupa aia cat stau acolo si 4 saptamani dupa. Alea 4 saptamani sunt un pic overkill.

Distractia incepe seara dupa ce se inchide traficul pe strazi pentru masini (in cateva zone).

Acu stau si ma uit la filmuletele de la CCC, sa ma mai pun la curent cu chestii.

Terminat de vazut filmulete de la CCC, se mai lasa si soarele un pic si o luai din loc. Ma dusei spre plaja sa vad cum e. E plina de chinezi si japonezi, asa e, daca o fi careva curios cum era plaja din Pattaya in data de 4 Ianuarie 2016 :))

Dupa aia bagai o clatita de-a lor, care e cam asa: au un aluat ca de paine de-l intind super subtire cam cat un blat de pizza, da foarte straveziu, iar inauntru poti sa-ti alegi ingrediente. Eu mi-am ales ou (da, e musai un ou si dupa urmeaza banana sau mango) ca nu mi-era asa foame (ba mi-era, da am zis sa am loc si de ceva mai normal). 30 TBH, ieftin si bun.

Dupa aia ma mai plimbai pe acolo pana se facu intuneric de-a binelea si incepu sa se stranga lume.

Bagai un Mojito (evident, ce altceva puteam) la o crasma sa mai treaca timpul pe strada pierzaniei. Adica Walking Street, ca asa se cheama, acolo unde toate cacaturile se intampla.

Dupa Mojito, o luai la pas sa faca niste miscare sa se evapore alcoolul si ajunsei la un Fish Spa, care e un acvariu cu pesti in care iti bagi picioarele si aia de musca. Cica te relaxeaza, pe mine m-au gandilat in dusmanie. Vreo 2-3 asa muscau cu simt raspundere, vorba unui prieten, poate erau si piranha mici pe acolo :))

In timp ce stateam io asa cu picioarele mancate de pesti, vedeam cu vin fetele la munca in Go Go bar-uri, care’s echivalentul cluburilor de striptease de prin .ro + faptul ca poti sa pleci fata acasa dupa ce platesti o mica amenda la bar.

M-am dus la Full Moon Bar ca arata misto pe dinafara. Inauntru erau unele in bikini si cu stelute pe sfarcuri, sa fie decente :)) M-am conversat cu un neo zeelandez sa-mi zica care e treaba. Mi-am comandat o bere, ca e musai sa bei ceva cand intri, nu poti sa te uiti fara sa platesti cum ar veni.

In timp ce vorbeam cu gigelul, au venit doua la mine cu 3 shot-uri, si-l intreb care-i combinatia. Zice ca ‘vor sa le cumperi tu shot-urile sa bea cu tine, da daca nu vrei tre sa zici’. Le-am zis ca nu vreau, au facut niste fete din alea ca atunci cand iti omoara unu pisica si s-au dus la alta masa, la unul care parea suficient de vesel sa le cumpere shot-uri.

Asa, am baut berea repede, si m-am tirat. Acu ma doare gatul ca era rece.

Exista un Beach Road, lung de vreo 2-3 km asa, si cum se lasa seara, una langa una se pun fetele la produs.

Pattaya asta e Sin City, varianta reala. Curve peste tot, mizerie pe strazile laturalnice, politie care sta cuminte si pazeste turistii sa nu fie facuti la buzunare fara sa stie si tot asa. Si tot felul de mosnegi si nasoi cu din alea de 20 de ani de mana, inchiriate cu ziua sau cu luna.  E un contrast foarte interesant.

Si e plin de rusi, cu magazine cu text in ruseste, ca rusii astia daca ii scoti din Rusia lor mor pe strada ca altceva nu stiu. Si daca tot e plin de rusi pe aci, evident ca sunt si vreo 2 cluburi cu “Crazy Russian Girls” cu agatatoare de stau la intrare si vorbesc in rusa, sa se stie exact cine e target-ul. Buna ideea, de ce sa te duci in pula cu satelitul sa dai rublele la asiatice cand poti sa le dai la rusoaice, asa se tine economia puternica si banii in tara :))

Dupa plimbat aiurea pe strazi si stradute, mi se facu foame si in drum spre casa bagai o saorma, ca mi se facu pofta, si aci e fara maioneza si alte sosuri: pita, carne si legume. Cerui niste sos de chili, pe care il cam regretai instant.

04/01/2016

Am dormit in sfarsit :)) E liniste in dormitor, iar aparatul de aer conditionat face un zgomot asa de parca bate viscolul, m-am bagat sub patura sa ma incalzesc si am dormit dus. Weeeeee!

Dupa ce ma trezii, ma spalai ca eram sconcs de ieri de pe drum, da am zis sa mai trag un pic de haine ca nu ma miroase nimeni, plecai sa vad The Sanctuary of Truth, un templu facut numai si numai din lemn. O combinatie foarte misto de mitologie thailandeza, indiana, chinezeasca si cambodgiana.

Aveau si niste placute in care explicau chestii in engleza pentru necunoscatori. Foarte misto teoria buddhista: omul este o fiinta trecatoare, iar mai devreme sau mai tarziu ajunge tarana, ce trebuie sa faca este sa fie bun in viata si sa ii invete si pe altii ce-a invatat el astfel incat toata lumea sa evolueze. Asta pe scurt ce-am inteles eu :)

Templul ala e asa misto facut, parca este decor din filemele alea cu lupte kung fu de le vedeam pe video sau din anime-uri cu lupte. As zice ca este de poveste asa. Si muzica misto inauntru, de sa tot stai acolo si sa meditezi la sensul vietii.

To ponder the great questions of heaven and earth and yet live for humanity, to study and teach the sublime knowledge of the scholar of the past, and to create eternal peace for all mankind, this is the true goal and knowledge all great men strive to achieve.

Dupa templu m-am dus la Nong Nooch, o gradina botanica la vreo cativa kilometri de Pattaya sa vad gradini si pomi si flori si animale. Este un complex extrem de vast, cu gradini in stil francez, englez, plante si pasari tropicale, inclusiv masini (se chema Car Garden locatia).

Ajunsei rupt inapoi la hostel. Si de oboseala, si de bani, ca la fiecare chestie fu 500THB intrarea, plus transportul si ala vreo 1000+. Scumpa culturalizarea asta :))

Bagai o shaorma, o bere, acu stau intins si ma gandesc ca poate ar fi cazul sa-mi las hainele la spalat. Sau sa le las pe maine sa se mai stranga, ca tot platesc la kil spalatul.

O arsei chill pe #mumu o vreme, ca venii ars de la soare si statui calm sa-mi treaca de la shaorma, ca iar luai cu chilli. Ocazie cu care descoperii ca inca ma doare rau gatul de aseara.

Asa ca plecai prin oras in ideea de a cauta ceai cald, da aci slabe sanse de asa ceva. Gasii in schimb Tom Yum, supa picanta si fierbinte. Fix ce imi trebuia sa imi curga mucii. Ca cre’ca am si racit un pic.

Gasii si o farmacie unde gasii Strepsils pentru gat, imi luai si niste plasturi lati ca mi-am facut o rana la picior cand eram in Bangkok si nu mi-a trecut nici pana acu. Si imi luai niste fructe sa am desert pentru mai incolo.

Ma uitam ca si pe strada unde e hostelul, dupa intersectie e loc de curvasareala. Si se pare ca sunt englezi care probabil s-au obisnuit toata viata lor cu strambe ca si aci tot cu strambe umbla. Macar sunt fideli unui tip :))

Ziceam ieri ca Sin City & stuff, da’ parca e ‘fun and games’ pana la un punct, ca dupa aia totul se rezuma la cati bani de futut ai, ca alte distractii normale nu sunt pe aci.

In alta ordine de idei, cateodata mi-as dori sa stiu ce mananc. Like srsly.

Muie, muie, muie. Am pizdit-o maxim cu zborurile si credeam ca plec cu o zi mai devreme, da de fapt plec cu o zi mai tarziu. Incercai sa-mi schimb zborul, da nu gasii un ac ceva sa pot sa schimb SIM-urile in telefon sa pot confirma plata cu cardul :(( Sa-mi fut una.

Alti bani pe aci, alte distractii, poate macar o sa gasesc vreun autobuz ieftin spre aeroport, ca altfel se transforma din ‘on the cheap’ in alta distractie scumpa.

 Fuckity fuck fuck.

 Ma culc, poate imi mai trec dracii un pic pana dimineata.

06/01/2016

Crisis averted. Gasii un birou al Air Asia si reusii sa-mi schimb biletul pentru maine dimineata pentru doar 939TBH :)) Nu-mi vine sa cred cat am pizdit calculele cu zilele de unde cat ar fi bine sa stau.

Partea proasta e ca avionul e la 06:40 si asta inseamna sa fiu devreme de tot in aeroport. Cum autobuze la ora aia nu sunt, iar taxi e exagerat de scump (ca e la mica intelegere), o s-o iau diseara spre statia de autobuz si o sa dorm in aeroport pe rucsac. Sper sa nu fie frig.

Gasii un cafe late okish pe langa hostel si-l baui sa ma mai ajute un pic cu gatul care inca ma doare. Halii o pulpa de pui pe gratar de la o tanti cu taraba de haleala ambulanta.

Ma tot uit si nu pricep ideea de a-ti cumpara supa la punga. Adica aci oamenii de gatesc pe strada fac si supe si ti le pun in punga, sa le mananci cand apuci. Si cum nu plezneste punga de la caldura, ca o toarna super fiarta in punga.

Luai private car, 700TBH :((( Cu rucsac in spate pe scooter + autobuz cre’ca ieseam la juma de pret, da nu prea merita stresul. Sper sa recuperez mai incolo banii prin alte economii. Important e cand trag linie sa fie bine :) Oh please oh mighty Buddha, make it be all good when I open my internet banking page. Pretty, pretty please!

Tre sa imi iau sandale sau sa-mi golesc nisipul din bascheti, ca m-au futut slapii astia la picioare cu fut ladyboys strainii.

Renuntai la ideea de sandale ca reusii sa-mi repar baschetii, mai economisii vreo 4-500TBH asa, cat sa halesc dimineata in aeroport, daca or avea de helit ceva, ca e din ala mic, gen autogara. Sau sa platesc suprataxa ca am bagajul mai greu de 7KG, c’asa e cand zbori low-cost.

Cre’ca trebuie sa-mi iau niste dezinfectant pentru buba de la picior, sa-i dau de control.

Primii si primul telefon ever pe numarul de .th, de la nenea de-o sa sa ma ia dimineata sa ma duc la aeroport sa confirme ora. Maine n-o sa dorm, ca trezire la 03:45 sa fiu gata pana la 4:30 cand plec.

Toata distractia asta cu Pattaya m-a dus cre’ca la vreo 400EUR cu tot cu zborul incoa, cazare, culturalizat, plimbat, platit diferenta de zbor si taxi la aeroport. Ceea ce e binisor si acu ca am cam inceput sa ma prind de chestii, cred ca pot sa incep sa scad cheltuielile.

Astea fiind zise, m-am tirat la aeroport sa iau avionul spre alte locuri.